Indemnul unei femei extraordinare: "Urmeaza-ti visul!"
http://picasaweb.google.ro/diana.dumitrache
Nu credeam sa ma apuc vreodata sa scriu…mai ales ca nu am talent pentru asa ceva, dar se pare ca niciodata nu trebuie sa zici niciodata! Si asta ar fi si unul din motivele pt care m-am hotarat sa scriu. “Niciodata sa nu spui niciodata!”
Urmeaza-ti visele si fa ceea ce te face sa te simti implinit!.....Aceasta este o mica poveste despre mine si ceea ce m-a facut sa imi schimb modul de a gandi!
Am remarcat ca in general oamenii isi doresc lucruri si inca foarte multe! E firesc, dar m-am uitat mai atent in jur si am vazut ca toti isi doresc multe, viseaza la multe dar isi pun singuri limite zicand: “aaa vreau si eu sa fac lucrul acela dar nu am cum pentru ca nu am bani, sau nu am timp sau….orice altceva” si sincer vorbind daca ma uit mai bine doar o mica parte din ei au cu adevarat aceste motive, pentru ceilalti fiind simple scuze….
Mi se tot spune ca nu sunt matura, ca visez prea mult si ma tot intreaba lumea cand am de gand sa ma maturizez?! Oare vreau sa ma maturizez? Oare ce inseamna sa te maturizezi? Inseamna sa te limitezi la ceea ce cei din jur considera ca e normal?
Acum 10-15 ani aveam doua vise: sa ajung pe Mont Blanc si sa sar cu parasuta
Da, stiu, vise de copil ar spune unii…. Acum, la aproape 30 de ani, nu ar trebui sa mai conteze aceste lucruri...
Imi amintesc si acum un articol din Knox Magazine care se numea cam asa: "Pe Mont Blanc miroase a praz…” Dupa lunga perioada a regimului comunist un roman ajunsese acolo! Primul lucru din mintea mea a fost: "Ce mi-as dori si eu sa pot face asta, dar nu o sa ajung niciodata!”. Oare de ce gandeam asa? Oare asa invatasem de la cei din jur? De unde stiam eu ca nu o sa ajung niciodata acolo? Oare nu ma limitam singura?
Ei bine dupa 10 ani si a doua incercare am ajuns…Oare de ce gandisem asa? De ce credeam ca nu o sa ajung niciodata? Oare ce se intampla daca incetam sa visez si ma lasam coplesita de primul gand si de cei din jur care spuneau ca e greu, ca e periculos, ca este o nebunie? Oare atunci eram imatura cand imi limitam singura visele si ma lasam influentata de normalitatea altora sau acum cand visez si chiar cred in visele mele si am curajul sa cred ca se vor adeveri?
La fel s-a intamplat si cu celalalt vis al meu… Prin scoala generala imi doream foarte mult sa sar cu parasuta. M-am interesat, hmmm destul de complicat pentru mine la momentul acela. Timpul a trecut si am incetat sa mai visez la acest lucru.
Dar…, dupa aproape 15 ani soarta mi-a dat ocazia sa fac acest lucru…Iar acum, acum sunt cel mai fericit om din lume!
Oare daca ma maturizam si refuzam sa mai sar, ca.la aproape 30 de ani esti matur, cum sa te arunci din avioane numai de dragul de a te arunca?!
Oare daca gandeam “matur” (in viziunea unora…) mai aveam parte de aceste sentimene?
Oameni buni! Nu va mai mintiti singuri! Daca aveti deja o anumita varsta asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai visati, asta nu inseamna ca trebuie sa renuntati la visele voastre doar ca sa demonstrate ca sunteti maturi !
Daca nu vi se indeplinesc visele e doar din cauza ca nu va doriti cu adevarat, ca nu faceti tot ce e posibil pentru a ajunge acolo, scuze se vor gasi intotdeauna!
Stiu ca suna dur, dar ganditi-va ce e mai bine pentru voi, ce va doriti cu adevarat si tineti cont ca doar o viata aveam! Este pacat sa ajungem la o anumita varsta si sa regretam ca nu am facut una sau alta…
Hai sa nu ne mai mintim si sa gasim motive ca a nu ne indeplini visele, daca ne dorim ceva cu adevarat vom obtine - depinde numai de noi!
Acum pentru a intari cele spuse mai sus o sa va arat cat de mult mi-a adus un vis implinit! Un vis la care renuntasem la un anumit moment dat, dar pentru ca sunt foarte norocoasa am realizat ce era sa pierd din simplul motiv ca renuntasem la un vis de copil!
Da, nu o sa va vina sa credeti… Un vis de copil, devenit realitate, m-a facut sa ma simt mai implinita ca oricand, mi-a dat ocazia sa incerc sentimente pe care nimic altceva in 28 de ani nu mi le-a oferit…
Totul a inceput cu primul salt! O sa va intrebati cum poate un salt sa iti schimbe viata? Cum a decurs primul salt si ce sentimente am avut?
Primul salt – un salt in tandem! Nerabdare, niciodata nu am fost atat de nerabdatoare, va dati seama! Asteptam acest lucru de 15 ani! Frica? Deloc…Oare nerabdarea era prea mare pt a simti frica?!
Primul pas este pregatirea pentru salt: pui hamul, ti se explica ce si cum, dar eu nu puteam da importanta la nimic, asteptam saltul….acel salt mult asteptat!
Sunt in usa avionului si….deodata sunt jos! Acesta a fost primul salt, dupa care a inceput totul…A doua saptamana cine era la aerodrom?! Eu!…
Al doilea salt, dupa care al treilea salt !…Ajung jos: da, clar! Asta inseamna sa traiesti, sa visezi sa iti indeplinesti un vis!… Da, m-am indragostit! Nu o sa va vina sa credeti… Doua ore sau poate chiar mai mult am am avut un zambet imens pe fata…Un zambet pe care nimeni si nimic nu putea sa mi-l stearga, eram cu adevarat fericita – acesta a fost primul sentiment pe care nu il mai incercasem niciodata pana atunci!
Am inceput cursul deoarece voiam brevet:
Da….aici apare un alt sentiment, nici nu stiu daca e un sentiment sau mai multe....O frica coplesitoare combinata cu o liniste fireasca, stiu…asa ceva nu exista, cred ca asta as fi zis si eu inainte sa simt acest lucru: e un sentiment tare ciudat… Eram foarte linsitita deoarece facusem acel lucru de 3 ori si totul fusese in regula, totusi imi era foarte frica…Eram linsitita si in acelasi timp muream de frica …..
Cand am reusit sa trec peste frica, a fost doar cadere libera, libertate, zbor si dorinta nebuna de a face asta inca odata si inca odata…
A urmat primul salt AFF, adica oarecum singura: pe timpul caderii asistata de 2 instructori dupa care singurica… Alte sentimente puternice si contradictorii: fericire, frica, liniste, emotii, nici nu stiu ce simteam...
Imi pun parasuta in spate, ma agit, intreb pe toata lumea ce trebuie sa fac, fac execitii pentru gasirea comenzii… Sunt nelinistita..... Da! Clar! Am o senzatie de neliniste sau sunt linistita? Nici eu nu stiu… Sunt linistita deoarece am mai facut lucrul asta, stiu ce inseamna, stiu ce va urma, am cei mai buni oameni din tara alaturi de mine, dar parca ,totusi, ceva ma nelinistete…
Plec spre avion… Imi vine sa plang, dar nu stiu de ce! Imi este frica? Am emotii sau imi vine sa plang deoarece este prima data cand voi sari cu parasuta mea in spate?!
Iar este un amalgam de sentimente si intrebari... Imi este frica, am emotii, dar in acelasi timp sunt cel mai fericit om ! Cu ajutorul instructorilor si a celorlati parasutisti din avion reusesc sa ma linistesc…la 3000 de m
Respir adanc si… Toate acele sentimente: neliniste, frica, emotii, toate dispar… De fapt, nu dispar, se transforma intr-un alt sentiment nou - impacare cu mine insumi… Doamne, cate sentimente regasesc la un loc intr-un timp atat de scurt! Sar! Ceva nu iese bine, da ceva n-a fost in regula….. Sunt dezamagita…
Ajung jos… Sunt foarte dezamagita ca nu a iesit totul cum vroiam, dar in acelasi timp sunt multumita… Iar sentimente confuse, amestecate, surprinzatoare...
Si cam asa am inceput eu sa am parte de sentimente pe care nu le-am mai intalnit sub aceasta forma si cu aceasta intensitate niciodata…
Acum sunt cu adevarat indragostia de cer, de salturi, de zbor, de tot!!!
Oare daca ma maturizam renuntand la aceste vise de copil as mai fi fost vreodata asa de fericita? As mai fi avut vreodata parte de aceste sentimente? Oare e cazul sa renunt la visele mele acum? Oare vreau sa demonstrez ca sunt matura?
Nu cred… Vreau sa raman copil, vreau sa am vise si, ceea ce imi doresc si mai mult, sa lupt pentru ele… Este ceea ce ma face fericita! Totul este sa iti urmezi visul si sa faci ceea ce te face sa te simti implinit…
Daca te implineste o familie, fa-ti o familie! Daca iti doresti o multime de copii, umple-ti casa cu copii! Daca iti doresti o rulota in loc de casa, traieste intr-o rulota! Nu inseamna ca esti un ratat!
Urmeaza-ti visul, fii ceea ce iti doresti! Lupta pentru visul tau! Traieste-ti viata asa cum crezi si simti tu!!.....Asta inseamna sa traiesti! Sa poti zambi oricand si sa fii multumit de ceea ce faci sau ce visezi sa faci!
