Daca macar o clipa in viata ta ai simtit ca nu esti impacata cu tine, ca vrei sa schimbi ceva dar nu stii cum, daca ti-ai dorit cu disperare aproape sa scapi de kilogramele in plus si, mai ales, de urmele lasate de ele in sufletul tau, daca ai simtit vreodata ca nu mai ai putere si esti la un pas sa te lasi pur si simplu in voia sortii, daca ai cerut ajutor in tacere, dar aproape nimeni nu a inteles atunci ai nimerit exact unde trebuia.
Orice femeie isi doreste sa fie frumoasa, sa se simta admirata si, de ce nu, chiar invidiata. Traim o viata agitata, care isi lasa, indiferent daca vrem sau nu, amprenta asupra noastra, atat fizic cat si psihic.
Nu avem niciodata suficient timp pentru noi, suntem mereu ocupate, facem eforturi sa imbinam viata profesionala cu viata de familie si sa multumim pe toata lumea. De multe ori ne sacrificam visele pentru a darui celor din jur respect, bucurie, speranta fara sa asteptam ceva in schimb.
Acorda-ti cateva clipe de ragaz! Descopera cum poti sa faci schimbari majore in viata ta, indiferent ce varsta ai. Nu-i crede pe cei care iti spun ca oamenii nu se schimba! Nu-i adevarat, iar eu mi-am dovedit mie si celor din jur ca se poate!
Daca ai intrebari sau nelamuriri scrie-mi folosind formularul din sectiunea "CONTACT" si iti voi raspunde cu toata placerea.
Iti multumesc pentru vizita ta si sper ca vom ramane alaturi multa vreme.
Munca la Domiciliu LizarDirector - director web romanesc Director Web
Cum trimit o comanda la "Magazinul tau de frumusete"?
Pentru a putea cumpara un produs este recomandabil, dar nu obligatoriu, sa fiti autentificat. Daca va veti face un cont, absolul gratuit, veti putea beneficia de promotii si discounturi speciale.
Pentru a face o comanda on-line, selectati produsul dorit din catalog, apasand pe link-ul Cumpara, care se afla atat pe pagina categoriei sau a selectiei, cat si pe pagina fiecarui produs din site.
In pagina de comanda puteti gestiona produsele adunate în cosul dumneavoastra de cumparaturi (prin operatiile de eliminare sau de salvare pentru mai tarziu si prin determinarea cantitatii), apoi apasati pe butonul Comanda. In noile pagini ce se deschid veti putea selecta: modul de livrare a produselor alese, localitatea în care veti primi coletul, modul de plata. Dupa ce treceti prin toate aceste etape, apasati pe butonul Transmite comanda.
Este bine de stiut ca introducerea de produse în cos nu implica obligatia de a face o comanda.
Cum îmi modific sau anulez comanda?
Daca va razganditi inainte sa apasati pe butonul de trimitere a comenzii, puteti elimina din cosul dumneavoastra de cumparaturi produsele pe care nu mai doriti sa le achizitionati sau puteti modifica amanuntele dorite legate de livrare sau de metoda de plata.
Daca ati plasat deja comanda, puteti efectua eventualele modificari numai daca produsele nu au fost deja expediate catre dumneavoastra, trimitand un email la magazinul_tau_de_frumusete@yahoo.com.
Acelasi procedeu este valabil si în cazul anularii comenzii.
Termeni si conditiiObligatiile magazinului
Magazinul are obligatia sa furnizeze utilizatorului produsele comandate, in termenul stabilit, fara a avea dreptul sa inlocuiasca vreo pozitie din comanda sau sa adauge vreo pozitie.
Magazinul are obligatia sa informeze clientul daca vreunul din produsele comandate nu se mai afla pe stoc si sa-i comunice acestuia termenul in care poate fi livrat.
Magazinul isi rezerva dreptul de a refuza livrarea de produse catre un client, care la o comanda anterioara a dat dovada de rea-credinta, prin neridicarea de la Posta Romana sau Curier rapid a comenzii care i-a fost expediata.
Obligatiile utilizatorului
Utilizatorul are obligatia sa furnizeze date corecte si complete, pentru a putea beneficia de produsele comandate.
Utilizatorul are obligatia de a ridica, dupa caz, de la Posta Romana sau Curier rapid comanda livrata si de a achita, atat contravaloarea produselor, cat si taxele de expeditie.
Garantie
Garantia produselor este asigurata, dupa caz, de producator sau importator. Magazinul este exonerat de orice raspundere in aceasta privinta, dar isi va sprijini clientii in rezolvarea problemei.
Returnarea produsului
Produsele pot fi returnate, in termen de 3 zile lucratoare, de la data primirii, in ambalajul original sigilat si cu suportarea de catre utilizator a taxelor de retur.
Politica de confidentialitate asupra datelor:
Noi utilizam informatiile stranse de pe site-ul nostru, indiferent daca sunt date personale, demografice, colective sau tehnice, in scopul de a administra inregistrarea conturilor dvs., de a solutiona intrebarile dvs, de a imbunatati site-ul nostru, de a consulta utilizatorii in vederea cresterii calitatii produselor si serviciilor oferite. La inregistrarea in cont v-ati dat acordul asupra utilizarii datelor dvs cu caracter personal pentru a fi informati prin e-mail sau alte forme de comunicare asupra actualizarii site-urilor web, noilor oportunitati oferite de "Magazinul tau de frumusete" si asupra informatiilor aditionale care sunt in interesul dvs precum si newslettere cu informatii utile. Utilizarea datelor cu caracter personal este in conformitate cu reglementarile legale in vigoare in legatura cu protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.
Nu vom transmite (prin vanzare sau inchiriere) catre terte parti, informatiile dvs. cu caracter personal.
Va respectam dreptul de a modifica datele dvs. de contact pe care le-ati inregistrat, unele aspectele de care sunteti interesat, incluzand noile informatii despre produse si servicii lansate. De asemenea puteti sa solicitati operatorului stergerea datelor dvs. oricand.
Pentru confidentialitatea si securitatea datelor, contul dvs. este protejat de parola si facem toate eforturile necesare pentru a asigura protectia si securitatea datelor.
Care sunt optiunile de livrare?
Puteti opta sa primiti produsele comandate in urmatoarele modalitati:
Prin curier rapid pentru orice tip de produs comandat, cu livrarea gratuita pentru comenzi mai mari de 400 RON.
Prin mesageria Postei Romane, cu ridicarea coletului de la cel mai apropiat oficiu postal, dupa instiintarea in prealabil prin intermediul unui aviz de primire, adus de factorul postal la domiciliul dumneavoastra, cu livrare gratuita pentru comenzi mai mari de 300 RON.
Trebuie sa primesc personal produsele?
Intrucat primiti produsele comandate pe baza unei facturi, este necesar sa semnati la primirea chitantei, pentru a nu exista dubii asupra efectuarii livrarii si, implicit, a platii. Este deci si în avantajul dumneavoastra sa semnati la primirea produselor, pentru a putea demonstra ulterior, în caz de nevoie, ca ati efectuat plata.
Care sunt cheltuielile de transport?
Cheltuielile de transport nu exista daca ne trimiteti comanda minima de 300 RON, transportul fiind asigurat de catre furnizor.
Daca comanda d-voastra este mai mica de 300 RON, va vom expedia comanda numai dupa efectuarea platii, in avans, a produselor si a transportului dus-intors (20 RON pentru expedierea prin Posta Romana si 32 RON prin Curier Rapid).
Ne cerem scuze pentru acest mic inconvenient si va multumim pentru intelegere.
Modalitati de platã
Cum pot plati pentru produsele cumparate?
Exista mai multe modalitati de plata, în functie de valoarea produselor achizitionate. Astfel, puteti opta pentru:
1) Achitarea produselor la livrare cash, in sistem ramburs, daca valoarea produselor achizitionate este de peste 300 RON, pentru livrarea prin Posta Romana si de peste 400 RON pentru livrarea prin curier rapid.
2) Achitarea în avans prin ordin de plata, in situatia in care valoarea comenzii d-voastra este mai mica de 300 RON, pentru livrarea prin Poata Romana si sub 400 RON, pentru livrarea prin curier rapid . Plata o puteti efectua intr-unul dintre urmatoarele conturi: pentru persoane fizice: RO17INGB0000999900260468, deschis la ING Bank (Iuliana Pirvu), pentru persoane juridice: RO42OTPV270000228184RO01, deschis la OTP Bank, sucursala Pitesti (Instal Confterm Construct SRL).
3) Pentru valori de comenzi care depasesc 500 RON, este nevoie de achitarea unui avans de 50%, din valoarea comenzii, intr-unul conturile mentionate mai sus, iar diferenta va fi achitata, in sistem ramburs, la livrare.
Pot folosi mai multe metode de plata?
Puteti folosi diverse metode de plata pentru comenzi diferite. Nu puteti opta pentru mai multe modalitati de plata în cadrul aceleiasi comenzi.
In cat timp primesc produsele comandate?
Pentru produsele unde disponibilitatea de stoc trebuie confirmata, un reprezentant al magazinului va va contacta pentru detalii.
Pentru produsele a caror disponibilitate de stoc este imediata, durata estimata a livarii este, de regula, urmatoarea: prin curier se face in 3-5 zile lucratoare, o livrare prin mesageria Postei Romane se face in tara in 5-7 zile lucratoare.
De ce o iubesc pe mama...Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus," Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce in pat."
O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi.
Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata.
Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa.
Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raft.
Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.
Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun.
Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei.
Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.
Tata ii striga," Credeam ca te duci in pat."
"Sunt pe drum," raspunde ea.
Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa.
Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile.
In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi.
Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.
In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular," Ma duc in pat."
Si o si face ... fara nici un alt gand.
Vi se pare ceva iesit din comun? Va mai mirati de ce femeile traiesc mai mult?
PENTRU CA SUNT FACUTE PENTRU CURSA LUNGA...( si nu am putea sa murim mai repede pentru ca inca avem atatea de facut!!!)
A N U N T P U B L I C
INSTALCONFTERM SRL, cu sediul in Pitesti, Punct de lucru: DN 65B, Zona Baumax, Com. Albota, jud. Arges anunta datele de identificare ale buldoexcavatorului care a disparut de pe raza minicipiului Brasov, unde era inchiriat:
Tip utilaj: Buldoexcavator
An de fabricatie: 2008
Marca: CASE
Model: 580 Super R Plus
Nr. omologare: LLP700IEST003B
Nr. identificare: N8GH16529
Culoare: Portocaliu (originala CASE)
Disparitia utilajului a fost anuntata organelor de politie si se fac cercetari.
Orice informatie, inclusiv daca veti avea bunavointa sa va anuntati colaboratorii de aceasta situatie, ne-ar fi de mare ajutor.
Ne puteti contacta la telefon 0248223523, fax: 0348814692, email: instalconfterm@yahoo.com, iuliana_pirvu@yahoo.com, Mobil: 0747220015 (birou), 0744326945 (director vanzari - Iuliana Pirvu)
Va multumim.
Si totusi exista iubire... / Si totusi exista blestem...C E R S E N I N, M A E S T R E !
Am sufletul trist, ca mai toti cei din generatia mea... Pentru noi Poetul Adrian Paunescu a insemnat si va insemna, cat ne va mai ingadui Dumnezeu pe acest pamant, enorm.
Cine nu a trait acele vremuri nu cred ca poate intelege cu adevarat ce a insemnat pentru noi Cenaclul Flacara, ce a insemnat ca cineva sa aiba curajul si forta de a crea si sustine o asemenea miscare. Au trecut atatia ani, dar si acum stim versurile si melodiile si le cantam cu placere de cate ori avea ocazia.
Maestre, v-am fi dat bucurosi ani din viata noastra doar sa ma zaboviti alaturi de noi. Ne-ati lasat o mostenire extraordinara pe care, va promitem cu lacrimi in ochi si in suflet, o vom duce mai departe, o vom transmite copiilor nostri si ei copiilor lor, in veacul vecilor!
Cer senin, Maestre!
"De la un cardiac, cordial
Adrian Păunescu: în serviciul dv.
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă."
http://picasaweb.google.ro/diana.dumitrache
Nu credeam sa ma apuc vreodata sa scriu…mai ales ca nu am talent pentru asa ceva, dar se pare ca niciodata nu trebuie sa zici niciodata! Si asta ar fi si unul din motivele pt care m-am hotarat sa scriu. “Niciodata sa nu spui niciodata!”
Urmeaza-ti visele si fa ceea ce te face sa te simti implinit!.....Aceasta este o mica poveste despre mine si ceea ce m-a facut sa imi schimb modul de a gandi!
Am remarcat ca in general oamenii isi doresc lucruri si inca foarte multe! E firesc, dar m-am uitat mai atent in jur si am vazut ca toti isi doresc multe, viseaza la multe dar isi pun singuri limite zicand: “aaa vreau si eu sa fac lucrul acela dar nu am cum pentru ca nu am bani, sau nu am timp sau….orice altceva” si sincer vorbind daca ma uit mai bine doar o mica parte din ei au cu adevarat aceste motive, pentru ceilalti fiind simple scuze….
Mi se tot spune ca nu sunt matura, ca visez prea mult si ma tot intreaba lumea cand am de gand sa ma maturizez?! Oare vreau sa ma maturizez? Oare ce inseamna sa te maturizezi? Inseamna sa te limitezi la ceea ce cei din jur considera ca e normal?
Acum 10-15 ani aveam doua vise: sa ajung pe Mont Blanc si sa sar cu parasuta
Da, stiu, vise de copil ar spune unii…. Acum, la aproape 30 de ani, nu ar trebui sa mai conteze aceste lucruri...
Imi amintesc si acum un articol din Knox Magazine care se numea cam asa: "Pe Mont Blanc miroase a praz…” Dupa lunga perioada a regimului comunist un roman ajunsese acolo! Primul lucru din mintea mea a fost: "Ce mi-as dori si eu sa pot face asta, dar nu o sa ajung niciodata!”. Oare de ce gandeam asa? Oare asa invatasem de la cei din jur? De unde stiam eu ca nu o sa ajung niciodata acolo? Oare nu ma limitam singura?
Ei bine dupa 10 ani si a doua incercare am ajuns…Oare de ce gandisem asa? De ce credeam ca nu o sa ajung niciodata? Oare ce se intampla daca incetam sa visez si ma lasam coplesita de primul gand si de cei din jur care spuneau ca e greu, ca e periculos, ca este o nebunie? Oare atunci eram imatura cand imi limitam singura visele si ma lasam influentata de normalitatea altora sau acum cand visez si chiar cred in visele mele si am curajul sa cred ca se vor adeveri?
La fel s-a intamplat si cu celalalt vis al meu… Prin scoala generala imi doream foarte mult sa sar cu parasuta. M-am interesat, hmmm destul de complicat pentru mine la momentul acela. Timpul a trecut si am incetat sa mai visez la acest lucru.
Dar…, dupa aproape 15 ani soarta mi-a dat ocazia sa fac acest lucru…Iar acum, acum sunt cel mai fericit om din lume!
Oare daca ma maturizam si refuzam sa mai sar, ca.la aproape 30 de ani esti matur, cum sa te arunci din avioane numai de dragul de a te arunca?!
Oare daca gandeam “matur” (in viziunea unora…) mai aveam parte de aceste sentimene?
Oameni buni! Nu va mai mintiti singuri! Daca aveti deja o anumita varsta asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai visati, asta nu inseamna ca trebuie sa renuntati la visele voastre doar ca sa demonstrate ca sunteti maturi !
Daca nu vi se indeplinesc visele e doar din cauza ca nu va doriti cu adevarat, ca nu faceti tot ce e posibil pentru a ajunge acolo, scuze se vor gasi intotdeauna!
Stiu ca suna dur, dar ganditi-va ce e mai bine pentru voi, ce va doriti cu adevarat si tineti cont ca doar o viata aveam! Este pacat sa ajungem la o anumita varsta si sa regretam ca nu am facut una sau alta…
Hai sa nu ne mai mintim si sa gasim motive ca a nu ne indeplini visele, daca ne dorim ceva cu adevarat vom obtine - depinde numai de noi!
Acum pentru a intari cele spuse mai sus o sa va arat cat de mult mi-a adus un vis implinit! Un vis la care renuntasem la un anumit moment dat, dar pentru ca sunt foarte norocoasa am realizat ce era sa pierd din simplul motiv ca renuntasem la un vis de copil!
Da, nu o sa va vina sa credeti… Un vis de copil, devenit realitate, m-a facut sa ma simt mai implinita ca oricand, mi-a dat ocazia sa incerc sentimente pe care nimic altceva in 28 de ani nu mi le-a oferit…
Totul a inceput cu primul salt! O sa va intrebati cum poate un salt sa iti schimbe viata? Cum a decurs primul salt si ce sentimente am avut?
Primul salt – un salt in tandem! Nerabdare, niciodata nu am fost atat de nerabdatoare, va dati seama! Asteptam acest lucru de 15 ani! Frica? Deloc…Oare nerabdarea era prea mare pt a simti frica?!
Primul pas este pregatirea pentru salt: pui hamul, ti se explica ce si cum, dar eu nu puteam da importanta la nimic, asteptam saltul….acel salt mult asteptat!
Sunt in usa avionului si….deodata sunt jos! Acesta a fost primul salt, dupa care a inceput totul…A doua saptamana cine era la aerodrom?! Eu!…
Al doilea salt, dupa care al treilea salt !…Ajung jos: da, clar! Asta inseamna sa traiesti, sa visezi sa iti indeplinesti un vis!… Da, m-am indragostit! Nu o sa va vina sa credeti… Doua ore sau poate chiar mai mult am am avut un zambet imens pe fata…Un zambet pe care nimeni si nimic nu putea sa mi-l stearga, eram cu adevarat fericita – acesta a fost primul sentiment pe care nu il mai incercasem niciodata pana atunci!
Am inceput cursul deoarece voiam brevet:
Da….aici apare un alt sentiment, nici nu stiu daca e un sentiment sau mai multe....O frica coplesitoare combinata cu o liniste fireasca, stiu…asa ceva nu exista, cred ca asta as fi zis si eu inainte sa simt acest lucru: e un sentiment tare ciudat… Eram foarte linsitita deoarece facusem acel lucru de 3 ori si totul fusese in regula, totusi imi era foarte frica…Eram linsitita si in acelasi timp muream de frica …..
Cand am reusit sa trec peste frica, a fost doar cadere libera, libertate, zbor si dorinta nebuna de a face asta inca odata si inca odata…
A urmat primul salt AFF, adica oarecum singura: pe timpul caderii asistata de 2 instructori dupa care singurica… Alte sentimente puternice si contradictorii: fericire, frica, liniste, emotii, nici nu stiu ce simteam...
Imi pun parasuta in spate, ma agit, intreb pe toata lumea ce trebuie sa fac, fac execitii pentru gasirea comenzii… Sunt nelinistita..... Da! Clar! Am o senzatie de neliniste sau sunt linistita? Nici eu nu stiu… Sunt linistita deoarece am mai facut lucrul asta, stiu ce inseamna, stiu ce va urma, am cei mai buni oameni din tara alaturi de mine, dar parca ,totusi, ceva ma nelinistete…
Plec spre avion… Imi vine sa plang, dar nu stiu de ce! Imi este frica? Am emotii sau imi vine sa plang deoarece este prima data cand voi sari cu parasuta mea in spate?!
Iar este un amalgam de sentimente si intrebari... Imi este frica, am emotii, dar in acelasi timp sunt cel mai fericit om ! Cu ajutorul instructorilor si a celorlati parasutisti din avion reusesc sa ma linistesc…la 3000 de m
Respir adanc si… Toate acele sentimente: neliniste, frica, emotii, toate dispar… De fapt, nu dispar, se transforma intr-un alt sentiment nou - impacare cu mine insumi… Doamne, cate sentimente regasesc la un loc intr-un timp atat de scurt! Sar! Ceva nu iese bine, da ceva n-a fost in regula….. Sunt dezamagita…
Ajung jos… Sunt foarte dezamagita ca nu a iesit totul cum vroiam, dar in acelasi timp sunt multumita… Iar sentimente confuse, amestecate, surprinzatoare...
Si cam asa am inceput eu sa am parte de sentimente pe care nu le-am mai intalnit sub aceasta forma si cu aceasta intensitate niciodata…
Acum sunt cu adevarat indragostia de cer, de salturi, de zbor, de tot!!!
Oare daca ma maturizam renuntand la aceste vise de copil as mai fi fost vreodata asa de fericita? As mai fi avut vreodata parte de aceste sentimente? Oare e cazul sa renunt la visele mele acum? Oare vreau sa demonstrez ca sunt matura?
Nu cred… Vreau sa raman copil, vreau sa am vise si, ceea ce imi doresc si mai mult, sa lupt pentru ele… Este ceea ce ma face fericita! Totul este sa iti urmezi visul si sa faci ceea ce te face sa te simti implinit…
Daca te implineste o familie, fa-ti o familie! Daca iti doresti o multime de copii, umple-ti casa cu copii! Daca iti doresti o rulota in loc de casa, traieste intr-o rulota! Nu inseamna ca esti un ratat!
Urmeaza-ti visul, fii ceea ce iti doresti! Lupta pentru visul tau! Traieste-ti viata asa cum crezi si simti tu!!.....Asta inseamna sa traiesti! Sa poti zambi oricand si sa fii multumit de ceea ce faci sau ce visezi sa faci!
Sfaturi pentru gripa AH1N1Singurele porti de intrare ale virusilor sunt narile si gura / gâtul. Într-o epidemie globala de aceasta natura, este aproape imposibil sa nu intram în contact cu virusul H1N1 în ciuda tuturor precau)iilor. Contactul cu virusul AH1N1 nu este o problema atât de mare pe cât este proliferarea.
Chiar daca sunteti înca sanatosi si nu prezentati niciun simptom al infectiei cu virusul AH1N1, pentru a evita proliferarea, agravarea simptoamelor si dezvoltarea unor infectii secundare, câtiva pasi foarte simpli, pasi nu pe deplin subliniati în majoritatea comunicatelor oficiale, pot fi practicati (în loc sa ne concentram pe modul de stocare a medicamentelor antivirale):
• Spalarea frecventa a mâinilor.
• Abordarea "Jos mâinile de pe fata". Rezistati tuturor tentatiilor de a va atinge orice parte a fetei (cu exceptia cazului în care vreti sa mâncati, sa va spalati sau sa va palmuiti).
• Faceti gargara de doua ori pe zi cu apa calduta sarata (folositi apa de gura Listerine daca nu aveti încredere în sare). Virusul AH1N1 dureaza 2-3 zile dupa infectarea initiala în gât / cavitatea nazala pâna sa prolifereze si sa manifeste simptomele caracteristice. Simpla gargara previne proliferarea. Într-un fel, gargara cu apa sarata are acelasi efect pe o persoana sanatoasa pe care medicamentul Tamiflu îl are pe o persoana infectata. Nu subapreciati aceasta metoda de prevenire simpla, ieftina si puternica.
• În mod similar punctului nr. 3, curatati-va narile cel putin o data pe zi cu apa calduta sarata. Nu toata lumea poate fi priceputa la Jala Neti sau Sutra Neti (pozitii Yoga pentru a curatarea cavitatilor nazale), dar suflarea puternica a nasului o data pe zi si curatarea ambelor nari cu betisoare din bumbac înmuiate în apa calduta sarata este foarte eficienta în scaderea numarului populatiei cu infectie virala.
• Sporiti-va imunitatea naturala cu alimente bogate în Vitamina C ( fructe citrice). Daca trebuie sa luati tablete de Vitamina C sub forma de supliment, asigurati-va ca acestea contin si Zinc pentru a accelera absorbtia.
• Beti cât mai multe lichide calde. Acestea spala virusii de proliferare din gât înspre stomac acolo unde nu pot supravietui, prolifera sau produce niciun rau.
Ana Maria Paunescu - Scisoare tatei Nici nu-mi dau seama, tată, cum să mă adresez. Am multe să-ţi spun şi multe să te rog. Sunt clipe grele, ştiu, am crescut suficient de mult cât să pot înţelege suferinţa. De mai bine de o săptămână, de când problemele ultimelor perioade s-au acutizat şi s-au oficializat, mi-e foarte teamă de liniştea din jur. Tu nu m-ai crescut în linişte! Încă de mică, am trăit în agitaţia continuă a vieţii tale active.
Înainte să merg la şcoală, am mers cu tine în turnee, am contabilizat cu ochii mei timizi toate aplauzele mulţimilor, mi s-au întipărit în minte chipuri şi destine, te-am privit din umbra vârstei, te-am admirat, te-am imitat şi m-am legat ireversibil de felul tău de a fi. E prea linişte, tată, în casă. Nu-mi place să termin "Flacăra" devreme, să plece la tipar seara, şi nu noaptea, cum obişnuieşte să se întâmple când ai suficientă energie pentru a o corecta amănunţit. Nu-mi place să latre câinii şi să-i aud doar eu. Sună telefoanele, toţi întreabă de tine. Oamenii te iubesc, chiar dacă uită să ţi-o spună în fiecare zi, chiar dacă vieţile lor chinuite nu le permit să se exteriorizeze, de fiecare dată când îşi amintesc de tine. Oamenii cred în tine, în puterea ta de a le schimba viitorul în bine. Sunt nefericiţi, dar suferinţa ta îi macină şi îi înnobilează.
Mă caută sudul, mă caută Oltenia, să afle ce mai faci. Ai tăi, de la Bârca, sunt îngrijoraţi şi primesc veşti confuze de la posturile de televiziune care vorbesc despre tine. Din Ardeal mă sună cei mai buni prieteni. Basarabia aşteaptă veşti. Moldova de dincoace de Prut caută răspunsuri. Chiar dacă mi-e greu să le explic tuturor că treci prin clipe grele, nu pot să le ignor tristeţea. Nu-i mint, nici nu le dau detalii. De fapt, detalii nici nu prea ştiu. În ochii mei nu mai e loc de diagnostic. Le spun că te vei face bine. Le spun că lupţi. Le spun că avem treabă. Şi ei mă cred. Au nevoie să mă creadă. Se liniştesc şi mă roagă să-ţi transmit că se gândesc la tine. Şi vocea alarmată li se stinge într-un mesaj înlăcrimat.
Te rog, tată, găseşte optimismul de care e nevoie pentru luptă. Mai sunt atâtea de făcut! Vine iarna, vine frigul şi trebuie să te găsească bine. Vin sărbătorile, vine ziua mea, voi face 20 de ani şi vreau să fii puternic. La vară avem de mers la Bârca, să mâncăm lubeniţă şi ciorbă de ştevie şi să stăm pe terasa de acasă, să lucească în ochii noştri grădina şi să miroasă a ploaie. Or să apară merele acrişoare pe Dealu Negru, ţăranii cu legume de lângă Bucureşti îşi vor scoate la porţi recolta. Trebuie să mă duci la Râmeţi, unde nu-mi amintesc dacă am fost vreodată, să ne uităm în Cartea de Onoare, în care ai scris de atâtea ori petice de istorie. Eu am de mers la bursă, în Portugalia, şi nu pot pleca liniştită dacă nu eşti refăcut. Mai e şi drumul la Vatra Dornei, pe care-l plănuim de atâta vreme şi pe care mi-ai promis că-l vom face în tihnă, cu opriri multe şi vesele, ca atunci, când eram mică şi credeam că toate-s pentru totdeauna. Am vorbit de curând de ţara Haţegului. Vreau să merg cu tine în Apuseni. Vreau să mă înveţi din nou să umblu prin ţara noastră. Nici la Putna n-am mai fost de mult.
Nu am făcut destule împreună. Aşa că, haide, tată, ridică-ţi ochii trişti şi ia-o de la capăt. Te rog să crezi în tine şi în toţi cei care îţi vor binele. Te rog să ai răbdare cu noi şi cu suferinţele fizice. Te rog să vrei să fii din nou puternic. Am nevoie de tine. Nu mai vreau să fie linişte în casă. Vreau să iubesc din nou timpul. Vreau să mă simt în siguranţă. E noiembrie. Nu-mi place toamna, când ţie nu ţi-e bine.
Sursa: www.jurnalul.ro
Poate iti faci timp sa citesti....Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci am mers si-am batut la usa. "Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii 40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea. Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea. "Nu e mare lucru" I-am zis eu. "Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata" "Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa,si apoi m-a intrebat: "Ai putea sa conduci prin centrul orasului?". "Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid. "Oh, nu conteaza" spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil..."
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori... " Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea. "Doctorul spune ca nu mai am mult timp..."
In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. "Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaoaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazine cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata: "Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.
Doi oameni au venit spre taxi cum am ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul. "Nimic" am zis eu. "Dar trebuie si tu sa te intretii." "Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri"am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. "Multumesc." I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti...
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist nerabdator sa-si termine tura?...Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?...
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.
OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam.
In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun: "Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam.
Primul proces colectiv impotriva unei banci din Romania Tratamentul tenului uscat cu tendinta sensibila
Acest tratament cosmetic va directioneza in sensul utilizarii corecte si eficiente a produselor Floritene, atat pentru intretinerea faciala, cat si pentru cea corporala. Schema de tratament tine cont de diferitele tipuri de ten, respectiv de sezon.
Tenul uscat este caracterizat printr-o hipofunctie a glandelor sebacee. Tenul uscat se datoreaza unei predispozitii, poate fi dobandit(prin folosirea unor produse cosmetice necorespunzatoare sau datorita inaintarii in varsta) sau datorita unor cauze interne. Tenul uscat se caracterizeaza prin piele mata, pori mic, uneori riduri fine, superficiale, piele subtire, sensibila, elasticitate diminuata, senzatii de usturime/mancarime, aspect de solzisori, tendinta timpurie de ridare. Tenul uscat poate fi alipic(lipsit de grasimi) sau deshidratat(mai predispus la aparitia ridurilor).Tratamentul urmareste sa corecteze deficienta de grasimi naturale.
|
Dimineata : 1. Demachiere - Lotiune demachianta ochi, lapte demachiant ten uscat se aplica pe fata si decolteu, se maseaza usor si se curata cu apa. Acest pas se face pentru curatare si hidratare, ceea ce confera suplete, catifelare si prospetime pielii. 2. Tonifierea - Se aplica Lotiune tonica ten uscat pe fata si decolteu, apoi se maseaza usor. Acest lucru are efect de decongestionare, calmare si hidratare a tenului. 3. Aplicarea unei fiole de tratament pentru: ten uscat ( fiola cu liposomi + vit.E, curata), hidratare cu efect antirid (colagen, elastina), tenuri ridate (edelweiss, ginseng), tenuri iritate (azulen), tenuri cu acnee (iris), tenuri degradate, puncte negre (zmeura). Oricare din tipurile de fiole enumerate se aplica astfel: cateva picaturi de produs se aplica pe fata si pe gat, prin masaje blande. Apoi, fara a curata, se aplica o crema hidratanta. 4. Folosirea unei creme hidratante. Recomandam folosirea cremei de zi pentru ten uscat cu tendinta sensibila pentru zona faciala, crema pentru regiunea gatului si decolteului si crema contur ochi special creata pentru zona sensibila din jurul ochilor. Se mai poate folosi crema anti-age pentru tenurile ridate, crema renovatoare A.H.A. + ceramide. Pentru protectia solara totala impotriva factorilor externi agresivi ( praf ) precum si ca baza de machiaj crema activa anti-UV (filtrul solar ofera protectie impotriva razelor UVA si UVB) |
|
Seara : Seara se recomada demachierea, tonifierea, aplicarea unei fiole (celule proaspete) si apoi crema hranitoare ten uscat sau crema antirid.O data pe saptamana se poate aplica masca cu castana de india, masca cu hidroviton, masca cu struguri. La interval de doua saptamani se poate aplica gelul exfoliant de fata, gelul puncte negre urmat de o extractie (acolo unde este cazul). |
Sursa: Laboratoarele Magistra
Afacerile Orange au scazut cu 9% in primele trei trimestre Sigla ICTC
Atat timp cat natura este expresia adevarului si a frumusetii, simtul frumosului va exista in fiecare om. El caracterizeaza si va caracteriza din ce in ce mai mult femeia al carei potential spiritual se conjuga cu un simt estetic deosebit de dezvoltat.
Cuvintele lui Stendhal “Frumusetea este o promisiune a fericirii” sunt si astazi de mare actualitate. Dorinta de a fi frumoasa a existat, exista si va exista. Idealul frumusetii feminine dateaza de 3500 de ani. Toate egiptencele doreau sa semene cu Nefertiti, al carei nume se traducea ca “Preafrumoasa a sosit…”.
Imparateasa si-a pastrat prestigiul de prima frumoasa a statului Kemet datorita unui numar mic de mijloace cosmetice: masti, alifii, balsamuri care purificau si hidratau pielea, cosmetica decorativa – fard alb, rosu, vopsea pentru par, pleoape, ruj.
Frumusetea a devenit scopul si darul, arta si natura femeii. Frumosul a fost considerat din toate timpurile rar, unic. Cum sa indepartezi defectele provocate de un mod de viata incorect si de o ecologie proasta? Exista numeroase mijloace de compensare propuse de cosmetologia contemporana. Intre cosmetologia terapeutica si chirurgia plastica exista granite. Acele mijloace de care se folosesc cosmetologii din saloanele de frumusete se utilizeaza si in clinicile chirurgicale - ca metode de refacere dupa o interventie chirurgicala, ca mijloace suplimentare de imbunatatire a sanatatii. Insa la baza chirurgiei plastice stau, cu toate acestea, niste metode de tratament mai dure si radicale.
Procedeele cosmetice influenteaza vitalitatea tesuturilor, ajuta la igiena pielii, intarzie aparitiei ridurilor si mentine un timp mai indelungat tineretea. Frumusetea fiziologica, durabila, se obtine prin cumpatare, o completa disciplina a conditiilor vietii, ingrijiri igienice rationale, tratament medical sau chirurgical pentru imperfectiunile figurii si corpului. O astfel de infrumusetare necesita o echipa omogena de biologi si medici care sa-si aplice cunostintele si arta lor in acest scop.
Astfel, infrumusetarea nu mai este un lux, ea reprezinta un progres social, de reala importanta. Trebuie tinut seama ca pielea este un organ al corpului care, ca si celelalte reflecta starea de sanatate fiziologica. Nu exista totusi o limita precisa intre pielea normala care necesita ingrijiri cosmetice si unele boli inestetice ale pielii. De aceea nu trebuie sa ne mire faptul ca medicii dermatologi se intereseaza de estetica cosmetologica, cu toate ca rolul lor incontestabil este in tratamentul bolilor de piele.
Biochimia, chirurgia, fizioterapia si-au largit domeniile lor de activitate si in ceea ce priveste corectarea numeroaselor imperfectiuni fizice. Preocuparea pentru cosmetologie este, asadar, parte componenta a practicii curente a dermatologiei din zilele noastre.
Activitatea estetica priveste medicina, atunci cand anomaliile pielii indica boala, iar celalalt aspect priveste cosmetologia pura, cand este vorba de o piele normala, careia ingrijirea igieno-cosmetica ii e suficienta pentru a fi mentinuta in perfecta stare.
Sursa: Laboratoarele Magistra Elvetia - Producator Floritene
Cum si unde poti sari cu parasuta in Romania?Te-ai saturat sa fii cu picioarele pe pamant, conectat tot timpul la realitatea terestra? Ia o pauza, pune in spate parasuta si arunca-te in gol.
Poti sa sari singur sau in tandem. Pentru a sari singur trebuie sa ai brevet de parasutist, care nu se obtine chiar asa usor. Te duci la Aeroclubul Romaniei unde te inscrii si trebuie sa te arunci cam de 25 de ori pana obtii brevetarea. Cursurile sunt gratuite pentru tinerii pana in 22 de ani, pentru cei trecuti de ale tineretii valuri se platesc 20 euro cursurile si 18 euro saltul.
Cursurile AFF (Accelerated Free Fall) nu se pot face in Romania, la fel ca cele din Franta sau SUA unde vei fi ghidat in aer de doi instructori care te tin de maini si de picioare, asigurandu-se ca tu faci totul corect de unul singur.
In Romania nu vei sari in pozitia de "free fall", ci doar in "static line" , ceea ce inseamna ca imediat ce te desprinzi de aripa iti si deschizi parasuta.
Nu vei avea voie sa sari cu parasuta sau sa participi la cursurile gratuite decat dupa ce vei trece printr-un examen medical amanuntit si un instructaj teoretic. Analizele se fac la Institutul de medicina aeronautica si spatiala, din cadrul Spitalului Militar (de langa Gara de Nord) si costa 100 de lei. Aeroclubul roman a "pus la bataie" brevete gratuite, insa pentru asta trebuie sa treci de exercitii fizice serioase si examene dificile: alergari, flotari, saritura de pe loc, gimnasitca, salturi din turn. Dupa inscriere urmeaza antrenamentele la sol, dar si predarea teoretica a unui manual de 200 de pagini pe care-l puteti lua de pe site-ul oficial.
Pentru saltul in tandem nu este necesara nici o pregatire! Este cea mai usoara si sigura metoda de a simti adrenalina prin cadere libera cu 200 km/h. Exista, insa, doua conditii: sa ai minim 9 ani si sa fii sanatos.
Odata ajuns pe aerodrom, instructorul te va ajuta sa te echipezi explicandu-ti pe scurt ce trebuie sa stii in timpul saltului.
Inainte de urcarea in avion, instructorul iti va explica cum se va desfasura saltul si ce trebuie sa faci inainte si dupa saritura.
Avionul va urca timp de 20 de minute pana la altitudinea de 3000 de metri de unde se va face saltul.
Pe toata durata saltului, esti legat strans de instructor (care este intotdeauna deasupra). Singura ta responsabilitate este sa te bucuri de experienta unica si sa admiri privelistea.
Te vei bucura de caderea libera pret de 1 minut. La viteza de aproximativ 200km/h vei simti ca plutesti in aer.
La altitudinea de 1500 de metri, instructorul va deschide parasuta. De aici vei mai pluti in aer intre 6 si 10 minute.
Prietenii te pot astepta sa iti impartasesti experienta.
10 sfaturi pentru a-ti schimba cu succes profesia
Cauti mai mult decat un loc de munca mai bun? Iti doresti o cariera mai interesanta, care sa se potriveasca mai bine cu domeniile de interes, competentele, valorile sau planurile tale de viitor? Care este cea mai buna strategie pentru a face fata cu succes acestei schimbari?
In primul rand este important sa analizezi cu seriozitate situatia actuala precum si toate plusurile si minusurile ce vor veni odata cu schimbarea. Iata in cele ce urmeaza 10 sfaturi care iti vor usura drumul spre obiectivul propus:
1. Stabileste un plan clar. Cea mai inteligenta miscare pe care o poti face este aceea de a schita un plan de actiune detaliat, care sa ia in considerare aspecte precum situatia financiara, studiile, necesitatile imediate de acumulare de noi cunostinte, abilitati si competente, ce ar putea fi folosite cu succes in noua cariera.
2. Asteapta momentul potrivit. Cel mai bun moment pentru a lua in considerare o schimbare de cariera este atunci cand esti intr-o pozitie stabila. Incepe prin a face pasi mici catre o noua cariera, precum actiuni de voluntariat sau oferirea de servicii in calitate de consultant independent. Toate aceste actiuni te vor ajuta sa "testezi terenul" si sa vezi daca ai abilitati pentru acest domeniu.
3. Fii sigura ca ai motivele potrivite. Doar pentru ca nu esti fericita la locul de munca actual nu este un motiv suficient pentru a-ti schimba cariera. Analizeaza cu multa grija daca job-ul actual nu iti place sau pur si simplu nu iti place seful, colectivul sau compania in care lucrezi.
4. Informeaza-te. Vorbeste cu oameni care activeaza in acel domeniu, citeste articole dedicate acelei cariere sau profilele cerute de angajatori pentru acel tip de post. Cu cat te vei inarma cu mai multe informatii, cu atat mai mult succes vei avea in actiunea ta.
5. Decide ce este important. Este momentul ideal pentru o autoanaliza. Alcatuieste o lista onesta cu ce iti place si ce nu iti place sa faci, care sunt cele mai valoroase competente, valori si domenii de interes.
6. Invata continuu. Dispui de experienta si instruirea cerute pe piata muncii pentru a fi luata in considerare ca un candidat calificat? Daca nu, vei avea nevoie sa gasesti o noua "punte" pentru a trece peste aceste "lipsuri", ceea ce poate sa insemne sa te intorci la studiu pentru a obtine competentele si calificarile de care ai nevoie.
7. Invata despre domeniul catre care te indrepti. Citeste reviste de specialitate, mergi la seminarii si conferinte, discuta cu profesionistii. Companiile sau comunitatile profesionale au creat numeroase site-uri in care poti gasi o multime de informatii. Viziteaza cu regularitate aceste site-uri si urmareste cu atentie ofertele de locuri de munca precum si cerintele companiilor.
8. Dezvolta-ti cercul de cunostinte. Cauta sa iti faci cunostinte in domeniul profesional vizat. Construieste aceste relatii si dezvolta-le astfel incat sa poti beneficia de ele pe termen lung. Organizatiile profesionale sau forumurile online sunt un loc bun pentru a-ti incepe ascensiunea.
9. Imbunatateste-ti abilitatile de a-ti cauta un loc de munca. Este foarte important sa fii cat mai eficienta in cautarea locurilor de munca disponibile. Asigura-te ca iti folosesti timpul si resursele cat mai eficient posibil.
10. Rabdare si multa munca. Nu te astepta sa iti incepeti noua cariera la acelasi nivel ierahic precum cel avut anterior. Va fi nevoie de timp pentru a avansa in cariera, dar, daca ai gasit o profesie pe care pur si simplu o iubesti, asteptarea va merita.
Pentru mai multe detalii despre dezvoltarea carierei, iti recomandam www.eurocor.ro.
Schema de tratament pe baza de ceaiuri
ACNEEA-definitie: boala a pielii, cu leziuni inflamatorii ale glabdelor sebacee si ale foliculilor pilosi, avand ca substrat un dezechilibru intre hormonii androgeni si cei estrogeni.
PLANTELE MEDICINALE CE POT FI UTILIZATE SUNT: BRUSTURELE, CEAPA, CICOAREA, FRASINUL, GALBENELELE, HAMEIL, HREANUL, JALESUL DE GRADINA, LINARITA, NAPUL, NUCUL, PLOPUL NEGRU, PRAZUL, TREI-FRATI-PATATI, TOMATELE, URZICA, VARZA
UZ INTERN
BRUSTURELE:
- infuzie de 2-4 linguri de radacini la o cana de 250ml apa, se bea in cursul unei zile
- decoctul dintr-o lingura de radacina la o cana cu apa; se beau 2-3 cani pe zi
NUCUL:
- tinctura medicinala din foliolele frunzelor recoltate, fara petiolul principal; se administreaza intern, cate 15 picaturi de 3 ori pe zi
TREI -FRATI-PATATI:
- infuzie dintr-o lingurita din partile aeriene ale plantei, la o cana de 25 ml;se beau trei cani pe zi
URZICA:
- infuzie din 4gr din partile aeriene ale plantei, la o cana de 250 ml apa; se bea zilnic 1litru de ceai
UZ EXTERN (am selectat plantele cele mai la indemana)
GALBENELE:infuzie din 20gr de flori la un litru de apa; se administreaza sub forma de bai, cataplasme si spalaturi
HREANUL:radacina rasa se introduce intr-o sticla si se toarna se toarna deasupra otet de vin sau de fructe-sa acopere hreanul; se lasa la macerat 10 zile, intr-o incapere cu temperatura moderata; dimineata se seara se aplicape fata uda otetul de hrean s se lasa sa isi faca efectul 10 min; se clateste cu apa
PRAZUL:frunzele fierte vor fi aplicate in zona inflamata
TOMATELE:tamponarea obrazului cu felii de rosii, de mai multe ori pe zi, timp de 3-4 saptamani
VARZA:sucul prospat din frunze se administreaza sub forma de lotiune
Sursa: "TRATAREA BOLILOR CU PLANTE MEDICINALE" DE GHEORGHE MOHAN-aparuta la Editura Corint-2007
MSC FANTASIA - Palatul din povestile copilarieiNu stiu, sincer, chiar nu stiu daca exista vreo poveste in care palatul regelui sa fie unul plutitor, dar daca exista in mod sigur Fantasia este copia lui fidela si chiar mult mai mult... Inimaginabil mai mult!
Ne-am imbarcat din Genoa (Italia), unde am ajuns cu o zi inainte si am ramas la un hotel chiar langa port. Seara ne-am plimbat si m-au impresionat feriboturile imense, care "inghiteau" pe banda rulanta camioane, tiruri, masini si oameni. Dimineata, cand m-am trezit sotul meu m-a chemat sa imi arate nava, care acostase. Dumnezeule, am spus, eu cat este de mare si de frumoasa! Deja feriboturile pareau mici, mici de tot.
Imbarcarea duraza ceva vreme, dar timpul a trecut repede, eram curiosi si... foarte emotionati.
Cand am urcat pe nava ne-a intampinat o parte din staff si din personal: erau impecabili din toate punctele de vedere. Ne-am uitat unul la altul, zarisem si o parte din receptie si ne-am intrebat: "Unde am nimerit? Intr-o poveste? ! "
Am stat pe puntea 10, Taurus si aproape imediat ce am ajuns s-a auzit un ciocanit discret in usa si am facut cunostinta (in limba engleza) cu cei care urmau sa deserveasca cabina: steward-ul si camerista. Oamenii (asiatici) ne-au asigurat ca vor face totul ca sa ne simtim foarte bine. Si asa a fost, fara greseala! Tot respectul!
Aproape ca n-am apucat sa vedem intreaga nava: este imensa si fascinanta. Nu stiai cand trece timpul si ce sa faci mai intai.
Sudul Italiei - Napoli si Palermo - mi-au cam dat fiori. Initial nici nu prea am vrut sa cobor, cred ca am vazut cam multe filme cu Mafia Siciliana. Pana la urma m-a convins sotul meu si a fost chiar frumos si interesant. Am vazut chiar si portocali plini de fructe, o imagine care mi-a creat o stare de optimism si de bine. Asa ca daca ajungeti pe acolo nu trebuie sa aveti emotii... Lasa-ti imaginea istorica si cinematografica in urma si luati cele doua orase ca atare, fara sa le judecati... Bucurati-va de ce au de oferit!
Am calcat pentru prima oara pe pamant spaniol, la Barcelona. Fascinant oras, din toate punctele de vedere. Nu am mers in excursii organizate, era o vacanta in care ne-am dorit sa facem ce vrem, fara "constrangerile" excursiilor cu program fix. Ne-am urcat intr-unul din autocarele care fac turul Barcelonei si am coborat unde am vrut, chiar si in ultimul moment. Totul m-a impresionat in Barcelona... Daca ar fi existat o Fontana di Trevi, ca in Roma, sigur mi-as fi dorit sa ma intorc candva... Si m-am intors, multumesc lui Dumnezeu, dupa un an.
Tunis-ul - iamginea lumii arabe, cu amabilitatea, ueori exagerata si un pic obositoare, cu dorinta de a te face sa-ti doresti sa te intorci. Am luat un taxi impreuna cu o familie din Norvegia. Nu puteai ajunge pe jos in oras, era prea departe si pierdeai timp pretios.
Soferul care ne-a plimbat era un ghid excelent, daca nu erai prea carcotas si extrem de amabil. Daca ne-a auzit ca am fost in Egipt a tinut sa ne asigure ca la ei este mult mai frumos, oamenii sunt si mai primitori... Mie care sunt un fan al vacantelor in Egipt, unde filosofia este " la noi daca nu mai vin turisti, noi murim de foame", imi este greu sa-mi imaginez, dar cine stie, poate intr-o zi ma voi convinge.
Palma de Mallorca... Am gasit locul in care am vrea sa traim... Amandoi... Si credeti-ma nu avem aceleasi pareri la acest capitol. Dar asta a fost reactia amandouara: aici mi-ar place sa traiesc. Intr-adevar nu era sezon, dar era atata liniste, totul era la locul lui: de la trotuare, la cladirile vechi si noi, care nu se incurcau una pe alta si formau un intreg foarte armonios.
Marsilia - un port care spune multe depre cum se poate trai in conteporaneitate respectandu-ti trecutul. Recunosc, probabil voi avea multi critici, nu sunt o fana a Frantei, desi am vizitat-o de mai multe ori, dar pentru o zi am zarit parca o alta fata, dincolo de nationalismul, destul de accentuat zic eu, pe care il cunoscusem deja.
Daca ar fi sa parfrazez un cunoscut film clasic as spune "Fantasia - dragostea mea" si nu cred ca ar fi exagerat.
Am trecut vacanta pe nava in fruntea tuturor vacantelor petrecute vreodata, iar cand am revazut nava anul acesta, in Barcelona unde noi eram in croaziera cu Costa Serena, m-am bucurat ca un copil care isi regaseste jucaria preferata.
Flagskydiver
Sa zbori... Sa visezi... Sa iubesti
Înoată. Înoată până când muşchii sunt la limita cedării, iar spectrul înecului este mai aproape ca oricând. Pedalează. Pedalează până când cadrul bicicletei pare a se dezintegra, iar transpiraţia curge şiroaie. Aleargă. Aleargă până simţi cum plamânii trag haotic foc, nu aer, iar leşinul se apropie cu paşi mai repezi decât ai tăi. Dacă nu ai murit în urma suprasolicitării organismului, atunci eşti cu siguranţă unul dintre cei puţini. Cei aleşi. Cei capabili de performanţe supraomeneşti. Cei care reuşesc sa termine vii una dintre cele mai cumplite probe de rezistenţă şi curaj inventate vreodată de mintea omenească: Triatlonul oamenilor de oţel.
Iadul începe în Hawaii
Dacă pentru majoritatea oamenilor Hawaii este(acum pe bună dreptate) un adevărat paradis terestru, cu munţi semeţi, jungle luxuriante, plaje şi valuri de vis, pentru cei care vor să testeze limitele speciei umane, Hawaii este o adevărată anticameră a Iadului...
Dar un Iad din care cei hotărâţi şi antrenaţi cum se cuvine intră direct în Raiul celor care ştiu că spiritul este mai puternic decât trupul, iar dârzenia este cu siguranţă una dintre cele mai alese virtuţi ale omului.
Dorinţa ascunsă în subconştientul fiecăruia de a ne testa limitele rezistenţei până la parametri aparent imposibili pentru fiinţa umană, a rămas, se pare, neschimbată de-a lungul mileniilor.
Dacă vechii greci au "brevetat" cursa de alergări de la Marathon la Atena, rămasă şi astăzi sub imperiul celor 42, 195 kilometri de chin eliberator, care trebuie parcurşi în alergare de toţi concurenţii, în secolul trecut, câţiva pionieri ai curajului şi dârzeniei fără limite au conceput o întrecere şi mai dificilă decât clasicul maraton.
Nebunie asumată, goană a occidentalilor debusolaţi după doza de fericire, nedespărţită de cea de adrenalină, orgoliu dus până în pragul morţii, masochism mascat în întrecere sportivă, sau poate doar curaj în cea mai pură formă, numiţi-l cum vreţi, triatlonul seduce milioane de oameni, în ciuda pericolelor sale evidente.
Parcă nici o altă întrecere nu este mai aproape de conceptul onorant conform căruia este mai important să participi şi să termini întrecerea, decât să învingi...
Ghidat de acest principiu, un oficial al forţelor navale americane, comandantul de navă John Collins, a fost probabil personalitatea care s-a implicat cel mai mult în înfinţarea unei forme de întrecere în care cei mai rezistenţi şi determinaţi atleţi şi militari să se întreacă în trei probe de coşmar. Participanţii primei ediţii, desfăşurate în anul 1977, pe Oahu Perimeter Relay, un colţ de plajă amenajat iniţial pentru curse de maraton, făceau parte în principal din Mid-Pacific Road Runners şi Waikiki Swim Club, membrii ambelor cluburi dorind, cu această ocazie, să pună capăt vechii controverse care-i măcina de ceva vreme: cine sunt cei mai rezistenţi şi în formă atleţi, maratoniştii sau înotătorii?
Vrând parcă să pună gaz pe foc, comandantul John Collins a declarat, într-un interviu publicat pe atunci în prestigiosul Sports Illustrated, că în opinia sa cei mai bine pregătiţi sportivi ar fi cicliştii, comandantul bazându-şi afirmaţia pe experimentele făcute pe ciclistul belgian Eddy Merckx, experimente care au demonstrat că plămânii lui Eddy consumau "cea mai mare cantitate de oxigen" măsurată vreodată la un atlet.
Cum provocarea fusese lansată, iar orgoliile şi curiozitatea sportivilor erau la cote maxime, comandantul Collins a stabilit regulile triatlonului, reguli neschimbate nici în zilele noastre.
Maşinăria publicităţii odată pusă în mişcare, Collins a stabilit astfel şi numele proaspetei forme de întrecere extremă.
Într-un comunicat de presă, acesta a lansat celebrul concept Ironman:
"Cine va termina primul triatlonul, fie el ciclist, înotător sau maratonist, va fi adevăratul Ironman".
În primele ediţii, fiecare clasă de sportivi avea grupul său de susţinători, care-i încurajau pe tot parcursul întrecerilor, oferindu-le apă, alimente energizante sau sprijin psihologic. Cursa avea să fie crâncenă. Din cei 15 bărbaţi care s-au încumetat să se înscrie la prima ediţie din data de 18 februarie 1978, doisprezece au reuşit, cu chiu cu vai, să termine triatlonul. Ceilalţi trei au ajuns la reanimare.
Câştigătorul a fost Gordon Haller, un specialist în comunicaţii din cadrul marinei militare americane.
Triatlon pe toate meridianele
Triatlonul gândit de John Collins a primit recunoaşterea binemeritată în anul 2000, fiind recunoscut ca sport olimpic cu toate drepturile, cu ocazia olimpiadei de vară din Sidney. (Cu menţiunea că proba de triatlon olimpic se desfăşoară pe distanţe mai scurte, pentru siguranţa sportivilor.)
Ediţiile iniţiale ale triatlonului desfăşurate în Hawaii beneficiau de condiţii unice, care se axează mai mult pe conceptul de rezistenţă fizică. Astfel, apele costiere din Hawaii, unde are loc secţiunea de înot, sunt calde, concurenţii cu calităţi de înotător având din start un avantaj. Colinele pe care se desfăşoară proba de ciclism au pante relativ domoale, dar vânturile puternice sporesc dificultattea pedalării. Cât priveşte porţiunea de maraton, aceasta este proba unde cei mai mulţi clachează. Cu trupurile deja epuizate de efortul inuman, concurenţii trebuie să alerge printr-o căldură înabuşitoare, unde aerul arde, iar oxigenul pare că a dispărut.
Astăzi, Ironman Triathlon din Hawaii este considerat în continuare cel mai prestigios triatlon, a cărui parcurgere şi eventuală câştigare este recunoscută ca perfomanţa maximă în domeniu de către temerari şi "duri" din toată lumea. Triatlonul de la el de acasă constă în proba de înot din golful Kailua Kona, proba de ciclism de-a lungul colinelor de lavă stratificată din Hawi, iar întrecerea de maraton are loc de-a lungul coastei, mai precis din punctul Keauhou până în Keahole şi înapoi la golful Kailua Kona.
Popularitatea triatlonului în sine, dar şi dificultatetea de a ajunge în Hawaii din multe părţi ale lumii, au facut ca în diverse locaţii de pe glob împătimiţii acestei probe supreme a curajului şi rezistenţei umane, să organizeze propriile turnee de triatlon, întrecerile respective desfăşurându-se pe aceleaşi distanţe stabilite de John Collins, singurele diferenţe constând, evident, în locaţii şi împrejurimi. Primele triatloane externe IronMan au fost organizate tot pe teritoriu american, în statele Texas, Florida, Arizona şi Idaho.
În prezent, IronMan a cucerit întreaga lume. Anual se desfăşoară ediţii de triatlon în Franţa, Germania (din 2010, considerat IronMan Europe Triatlon), Elveţia, Austria, Australia, Mexic, China, Brazilia, Canada, Noua Zeelandă, Africa de Sud etc.
Ceea ce ne duce cu gândul şi la organizarea unui triatlon în România. Condiţii sunt, şi sunt sigur că mulţi români cu spirit de neînfrânt ar reuşi să termine întrecerea cu bine.
Triatlonul în cifre şi date
- Triatlonul IronMan constă în parcurgerea a 3,86 kilometri înot, 180,25 kilometri probă de ciclism, urmată de o cursă clasică de maraton de 42,185 kilometri.
- Durata medie a parcurgerii complete a triatlonului este de 15-17 ore de efort continuu, la parametri maximi.
- Recordul IronMan a fost stabilit în anul 1996, de către belgianul Luc Van Lierde, care l-a parcurs în 8 ore, 4 minute şi 8 secunde. Recordul triatlonului pentru femei a fost stabilit de britanica Chrissie Wellington care, în anul 2009, a câştigat triatlonul cu timpul de 8 ore, 54 minute şi 2 secunde.
- În timpul triatlonului, organismul unui atlet participant consumă între 8.500-11.500 kilocalorii
- Pe durata întrecerii, un concurent pierde, în medie, 2 litri de apă prin intermediul transpiraţiei.
- Pantru a menţine ridicat nivelul glucozei din sânge, organismul competitorului trebuie să primească carbohidraţi de calitate, cu absorbţie rapidă, care să treacă cât mai repede din sistemul digestiv în fluxul sangvin.
- Deshidratarea este principala cauză a leşinurilor şi colapsului. Pierderea de apă şi electroliţi, amplificată de temperaturile ridicate, duce la scăderea imediată a nivelului sodiului din organism (hiponatriemie), fenomen negativ caracterizat de scăderea tonusului muscular, ameţeli, greaţă, scăderea presiunii fluxului sangvin, amplificarea ritmului cardiac şi, uneori, instalarea stării generale de şoc. Pierderea unor cantităţi mari de sodiu poate duce chiar la apariţia stării comatoase
- Pentru înscrierile anuale, organizatorii permit accesul a doar 1.800 atleţi, veniţi din peste 50 de ţări.
- În medie, se primesc 50.000 de solicitări anual.
- Vârsta competitorilor este cuprinsă între 18-80 ani...
- Câştigătorul întră în posesia unui premiu în bani cu valoarea de 580 000 $.
- Temperatura aerului pe timpul triatlonului este cuprinsă între 28-35 grade Celsius.
- Umiditatea aerului atinge deseori 90%.
- Vânturile care suflă pe porţiunea dedicată cursei de ciclism au viteze care nu scad sub 60 metri pe secundă.
- De-a lungul triatlonului se consumă, în medie, 200.000 pahare cu diverse lichide, 30.000 recipiente cu lichid ataşate de biciclete, 4,5 kilometri de bannere, 98.420 litri de apă, sucuri şi alte lichide hidratante, plus 6.000 de recipiente cu cremă de protecţie solară.
- Numărul mediu al spectatorilor: 4 000.
- Numărul voluntarilor: 5 500.
- Mai mult de 50 milioane telespectatori din lumea întreagă urmăresc întrecerile de triatlon.
Cum se antrenează un triatlonist
Cei care vor să se antreneze pentru triatlon trebuie să urmeze un program strict şi specific în acest scop. Primele ediţii au demonstrat că nici înotătorii, nici maratoniştii sau cicliştii nu aveau un avantaj unii în faţa celorlalţi, fiecare cedând la tipul de efort cu care organismul său nu era obişnuit.
Din acest motiv evident, programul triatloniştilor din prezent cuprinde 6 faze, fiecare încadrată într-un program de 4 săptămâni. Sesiunile de antrenament au 3 nivele de intensitate - uşor, mediu şi dificil. Nivelele trebuie atinse în cele 3 săptămâni, iar a patra săptămână este dedicată programului de recuperare.
Pregătirile constau în special în antrenamentui în circuit, condiţionarea pentru gambe, condiţionarea pentru coapse, condiţionarea trenului superior, teste de evaluare, exerciţii pliometrice, sesiuni de stretching, încălzirea articulaţiilor, antrenament cu greutăţi şi tehnici de relaxare.
Un atlet tipic din IronMan se antrenează între 18-25 ore săptămânal.
Efortul fizic depus în acest interval de timp constă în 11 kilometri de înot, 363 kilometri parcurşi cu bicicleta şi 77 kilometri care trebuie alergaţi. Mulţi participanţi adaugă antrenamente cu greutăţi, stretching şi yoga, pentru completarea pregătirii şi optimizarea şanselor de câştig.
Toţi participanţii merită respectul şi aprecierea fiecăruia dintre noi. Eforturile, renunţările şi dăruirea lor sunt foarte greu de imaginat pentru cineva care a evitat orele de educaţie fizică încă din timpul şcolii. Cu atât mai mult cu cât triatlonul IronMan sfidează parcă indolenţa omului modern prins - cu voia sa - în capcana sedentarismului.
Avem încă nevoie de nebuni frumoşi, iar eroii triatlonului se încadrează perfect în această descriere.
În fond, cuvintele notate pe ultima filă din caietul comandantului John Collins (acum înregistrate ca brand) exprimă cel mai bine spiritul triatlonului:
"Swim 2.4 miles! Bike 112 miles! Run 26.2 miles! Brag for the rest of your life!"
Sursa: www.descopera.ro
Noaptea rechinilor - povestea celui mai cumplit atac din istorie
Noaptea cade greu peste un crucişător american aflat în focul celui de al Doilea Război Mondial. Întunericul şi mişcarea de tangaj nu fac decât să sporească temerile echipajului. Sub oceanul de culoarea smoalei mişună submarine nipone aducătoare de moarte. Mai mult, apele din zonă colcăie de rechini. În ciuda măsurilor de siguranţă, toanele zeului Marte s-au dezlănţuit cum nu putea fi mai rău. Cuirasatul american a fost lovit de două torpile, scufundat pe loc, iar supravieţuitorii au fost nevoiţi să îndure cel mai sângeros asalt al rechinilor înregistrat în lunga istorie a relaţiilor dintre om şi temuţii prădători ai oceanelor. Să vedem cum s-a derulat tragedia...
Naufragiul groazei - Dramatica dispariţie a crucişătorului de clasă Portland, USS Indianapolis, a marcat puternic istoria modernă a navigaţiei, precum şi sumbra listă a incidentelor mortale între oameni şi rechini. Scufundarea acestei nave de război a însemnat, în istoria U.S. Navy, un trist record: cea mai mare pierdere de vieţi omeneşti pricinuită de scufundarea unui singur vas.
Părţi componente ale primei bombe atomice funcţionale construite vreodată de om au fost transportată de nava USS Indianapolis pe Insula Tinian din Oceanul Pacific, pe data de 26 iulie 1945.
Ca şi cum ar fi purtat un greu blestem pentru a fi transportat încărcătura infernală care avea apoi să îndolieze Japonia, USS Indianapolis a sfârşit într-un dezastru de proporţii epice, la puţin timp după ce părăsise portul militar din Tinian.
Atunci, Comandamentul Militar American din Baza Guam a transmis navei USS Indianapolis ordinul direct de a însoţi crucişătorul USS Idaho în direcţia Golfului Leyte din Filipine, pentru a susţine invazia americană în arhipelagul nipon.
Pe data de 30 iulie, anul 1945, la doar 14 minute după miezul nopţii, cuirasatul USS Indianapolis a fost reperat de un submarin japonez.
A fost începutul unei agonizante terori. Nava americană a fost lovită în plin de două din cele şase torpile trase asupra ei de către submarinul nipon I-58. Prima torpilă a explodat în prora navei, la nivelul apei. A doua a lovit nava direct în mijloc, chiar în zona unde erau situate rezervoarele de combustibil şi încărcătura de obuze şi proiectile.
Exploziile rezultate au dus literalmente la despicarea navei, întrerupând definitiv alimentarea cu energie electrică. În câteva minute, nava a început să ia apă şi să se scufunde. Din echipajul iniţial, care număra 1.196 membri, circa 900 au supravieţuit exploziilor şi s-au aruncat în apă. 12 minute mai târziu, una dintre cele mai mari nave de război americane din cea de-a doua Conflagraţie Mondială avea să dispară pentru totdeauna, înghiţită de apele Pacificului. Majoritatea supravieţuirilor se aflau în apă, având asupra lor doar vestele de salvare din dotare.
Fără apă potabilă, fără hrană, fără arme şi, mai ales fără nici o formă de protecţie împotriva rechinilor, cei care au scăpat de moartea adusă de torpile, aveau să aibă parte de un sfârşit cumplit .
Timp de aproape 4 zile şi 4 nopţi, marinarii americani au fost la cheremul rechilor, în toată accepţiunea expresiei. Din cei 880 oameni, doar 317 aveau să supravieţuiască acestui asalt al morţii, venit sub forma gurilor flămânde ale rechinilor, a setei atotchinuitoare, a hipotermiei, deshidratării, foamei, descuamării pielii, otrăvirii cu sare şi chiar a demenţei.
Mărturii de sub asaltul rechinilor - Conform declaraţiilor martorilor supravieţuitori, atacurile rechinilor nu au urmat imediat după scufundarea navei, ci odată cu răsăritul zorilor. Asalturile prădătorilor marini au continuat apoi cu regularitate în tot răstimpul scurs până la apariţia navei salvatoare, distrugătorul USS Cecil Doyle. La început, rechinii, care nu erau obişnuiţi cu imaginea atâtor oameni în mijlocul oceanului, s-au apropiat temători şi curioşi doar pentru a inspecta trupurile naufragiaţilor.
Este uşor de imaginat teroarea psihologică resimţită de aceşti oameni, aflaţi singuri şi fără niciun ajutor, la cheremul rechinilor...
Prădători oportunişti, rechinii au început prin a se hrăni din cadavrele celor ce muriseră deja, slăbiţi de lipsa apei potabile şi expunerea îndelungată la elementele naturii. Apoi, au trecut la cei aflaţi încă în viaţă.
Sângerosul spectacol nu a făcut decât să ridice la cote paroxistice groaza şi oroarea resimţite de marinari, care îşi vedeau prietenii şi camarazii sfârtecaţi de vii de fălcile rechinilor.
Ororile înregistrate de echipajele de salvare provoacă fiori chiar şi astăzi: 579 oameni morţi în chinuri indescriptibile, din care mai pluteau, la suprafaţa apei, membre, capete, fragmente de torsuri...
Rechinii erau într-atât de sătui, încât ajunseseră să consume la alegere doar anumite părţi din trupurile omeneşti. Oripilaţi, oficialii U.S.Navy din acea perioadă au demarat o anchetă de proporţii, precum şi primele studii detaliate la nivel ştiinţific asupra atacurilor diferitelor specii de rechini la adresa omului.
De fapt, o tragedie de asemenea proporţii a fost nemaiîntâlnită în decursul istoriei relaţiilor dintre oameni şi rechini.
Cele mai multe specii de rechini evită contactul cu oamenii, mai ales dacă aceştia din urmă sunt prezenţi în apă sub forma unor grupuri mari.
Mai mult decât atât, atacurile rechinilor sunt de obicei singulare; există foarte puţine relatări despre atacuri în masă, similare celui în care a fost implicat echipajul USS Indianapolis.
Proporţiile dezastrului în cauză au fost aplificate de combinaţia unică de factori care a dus la această hecatombă umană. Era vorba de rechini înfometaţi, unii dintre ei sosiţi de la sute de kilometri, atraşi de mirosul sângelui. Trupurile care sângerau continuu (rănile nu prind coajă sub efectul coroziv al apei sărate a oceanului), lipsa oricărui mijloc de apărare, starea de epuizare ce-i transformase pe oameni în adevărate porţii de hrană ajunse sub nasul rechinilor, au dus, într-un final, la pierderea oricărei forme de frică a rechinilor şi, de aici, la îngrozitorul sfârşit al victimelor.
Salvarea supravieţuitorilor - Imediat după ora 11 dimineaţa, în cea de-a patra zi a calvarului, supravieţuitorii au fost descoperiţi accidental de locotenentul de aviaţie Wilbur C. Gwinn, care pilota aparatul său de tip PV-1 Ventura Bomber. Pilotul american se afla într-o misiune oficială de patrulare, într-o acţiune de rutină legată de supravegherea submarinelor japoneze. În faţa crudului spectacol, Wilbur C. Gwinn a alertat baza militară din Peleiu.
Personalul de acolo a trimis un alt avion, aflat sub comanda locotenentului Adrian Marks, care a confirmat situaţia şi s-a îndreptat spre distrugătorul USS Cecil Doyle, cerând ajutorul căpitanului navei.
Între timp, conştient de faptul că poate ajunge la locul dramei înaintea distrugătorului, Adrian Marks şi subordonaţii săi de la bordul aeronavei militare au luat decizia de a se îndrepta direct spre supravieţuitori, pentru a le acorda tot ajutorul posibil.
Ajunşi deasupra apelor însângerate, piloţii militari de pe aeronava de tip PBS (aeronavă care poate ameriza) au început să arunce bărci de salvare gonflabile şi provizii celor aflaţi în infernul plin de rechini. În timpul acestei operaţiuni, piloţii aerieni au putut observa ei înşişi cum rechinii încă îi atacau pe supravieţuitorii naufragiului.
Oripilaţi, au ignorat ordinele care le interziceau să amerizeze şi au coborât aeronava pe apă, în încercarea disperată de a oferi o platformă sigură pe care să se poată refugia marinarii care ar mai fi fost capabili de asta. Chiar dacă noaptea începea să se lase, bravii piloţi nu şi-au precupeţit acţiunile de salvare. Când fuselajul avionului era ticsit cu marinari, supravieţuitorii epuizaţi, care nu-şi mai puteau ţine echilibrul pe suprafaţa alunecoasă a avionului, au fost legaţi de aripile acestuia cu ajutorul corzilor paraşutelor de la bord.
Prin gestul său supraomenesc, echipajul aeronavei a salvat 56 de marinari, doar în decursul acelei zile teribile. USS Cecil Doyle, sosit în toiul nopţii, a definitivat probabil cea mai impresionantă operaţiune de salvare pe mare din istorie.
Impactul acestui dezastru, neanticipat de niciun oficial al U.S. Navy, a fost unul de proporţii. Temând-se de reacţia opiniei publice şi de o eventuală lovitură dată moralului soldaţilor aflaţi la sfârşitul celui mai devastator război din istorie, autorităţile americane au decis ca, pentru moment, să păstreze tăcerea asupra incidentului.
Anunţul public despre soarta crucişătorului USS Indianapolis a fost dat două săptămâni mai târziu, pe data de 15 august 1945. Washingtonul a dorit astfel ca anunţul capitulării Japoniei, dat de preşedintele Harry Truman, să nu fie deloc umbrit de vestea tragediei marinarilor americani. Uriaşa maşină de propagandă americană, aflată pe atunci la începuturi, îşi dovedea deja eficienţa.
Cât despre USS Indianapolis, soarta sa a rămas învăluită deopotrivă de mister şi de apele adânci ale Pacificului. Între lunile iulie-august, 2001, o expediţie aflată în căutarea epavei crucişătorului a încercat în zadar localizarea acesteia cu ajutorul sonarelor de mare adâncime şi a camerelor video montate pe un vehicul submarin comandat de la suprafaţă. Nici chiar ajutorul dat de 4 membri supravieţuitori, care au însoţit expediţia, nu a dus la reperarea navei. National Geographic a lansat o operaţiune similară în anul 2005, care s-a soldat însă cu acelaşi insucces. USS Indianapolis aşteaptă încă...
Sursa: www.descopera.ro
Puterea de a-ti depasi limitele...
I-a trebuit aproape un an sa se hotarasca, sa simta ca isi poate invinge strangerea de inima care te impiedica sa faci acest pas.
Sa va spun ceva despre fiica mea, acum in vasta de 12 ani si jumatate. A fost cel mai cuminte bebelus din lume, de altfel este urarea pe care o fac tuturor cunostintelor care asteapta un bebelus: sa aiba parte de un bebelus la fel de cuminte. Insa a fost timp de mai bine de 6 an singurul copil din familia sotului meu si singurul copil, pe o raza de vreo doi kilometri, in localitata unde stam (la vreo 3 Km de Pitesti). Va dati seama ca in aceste conditii a devenit cam comoda, pentru ca tot timpul au fost cel putin doi adulti pe langa ea dispusi nu numai sa o ajute ci sa faca aproape totul in locul ei.
Acum este adolescenta si incearca din rasputeri, iar noi o respectam pentru asta, sa-si invinga temerile si limitele. Innoata, schiaza, patineaza si este eleva a Liceului Sportiv Pitesti, clasa de handbal.
Anul trecut, in iunie, a intrat in clubul celor care au sarit in tandem verisorul ei, care este mai mare cu 3 ani. In conditiile astea... evident s-a ambitionat si si-a invins si urma de teama pe care o mai avea. A sarit pe Ghimbav (Brasov) pe 9 aprilie 2010. Puteti vedea filmarea la: click aici. Instructorul cu care a sarit este Ramiro, poate cel mai respectat parasutismt din Romania. Este fost multiplu campion si a depasit demult 7000 de salturi.
Este o lume in care se simte bine. Intre parasutisti a inceput sa inteleaga singura (noi i-am explicat si nu odata, dar...) ca adevarata scara de valori in viata este alta. Nu conteaza atat de mult daca esti frumos sau mai putin, daca esti mai instarit sau mai sarac, conteaza ce faci, ce realizezi prin propriile tale forte, ce reprezinti tu ca om.
Am fost alaturi de ea, asa cum vom fi mereu cat Dumnezeu ne va ingadui pe acest pamant, si ne-a facut, inca odata sa fim mandri de fetita noastra.
Cand fericirea are un nume: BraziliaAmintirile frumoase sunt, poate, una din cele mai de pret averi ale unui om... Nu ti le poate lua nimeni si te poti intoarce oricand la ele...
Plecarea a fost in 9 ianuarie 2006, din Budapesta, asa ca a trebuit sa plecam cu o zi inainte si am ramas o noapte in Budapesta.
Am zburat 12 ore, cu o ora de escala in Tenerife, unde era frig si ploua.
Marea majoritate din avion erau cetateni maghiari (sau nu, dar oricum vorbeau limba maghiara), iar la hotel am constatat ca dintr-un grup de 64 de persoane eram... 2 romani, adica eu si sotul.
Putem spune ca am avut ghid personal, pentru ca agentia avea acolo doi oameni (doi tineri, sot si sotie, de care imi amintesc mereu cu placere) vorbitori si de romana si de maghiara. Va dati seama ca unul trebuia sa stea in excursii cu noi, fiindca nici unul nu stim o boaba maghiara.
Hotelul, de fapt un complex, era situat pe malul oceanului, in Praia das Fontes, la aproximativ 80 Km de Fortaleza. Era alcatuit dintr-un fel de bungalouri, un fel de casute cu un living, baie, un dormitor si o terasa cu hamac si masa cu scaune. Foarte spatioase, nu prea finisate, pentru ca nu pun mare pret pe asta. Noua ne-a placut, fiindca stiam si ca vom fi cazati in acest tip de bungalouri si modul de a privi lucrurile al brazilienilor.
Zborul a fost obositor, am ajuns la hotel tarziu in noapte, turmentati de oboseala si de diferenta de fus orar. gazdele ne-au asteptat cu sampanie, sucuri naturale, aperitive, plus ca pregateau fripturi. Asta pentru cine a mai rezistat, ca eu n-am nimerit camera si am dormit cred ca vreo 10 ore.
Teritoriul complexului era vast, cu deschidere directa la ocean, cu piscine, baruri, restaurante. Noi am luat biletul cu demipensiune, fiindca am fost numai noi doi si ne-am propus sa ne plimbam mult, ceea ce am si facut.
Pentru cine vrea sa mearga, trebuie sa stie ca te intalnesti mai tot timpul pe alei cu soparle mici, in timpul zilei (vreo doua zile m-am speriat eu de ele si ele de mine, dupa care m-am obisnuit si nu m-au mai deranjat), iar in timpul noptii cu niste broaste mari (seamana cu niste broaste de jucarie, pentru copii mici). Sunt inofensive, pe cuvantul meu care nu sunt deloc prietena cu reptilele si amfibienii.
Pe malul Atlanticului am trait unele din cele mai relaxante momente din viata mea: am mancat peste proaspat la gratar (pe care intai ti-l alegeai), la o masa de plastic cu scaune asemenea, cu picioarele goale pe nisipul plajei si cu muzica asigurata de ocean. Excelent, tare as mai repeta experienta...
Oameni care au trait si au lucrat in Brazilia spun ca trebuie sa te nasti acolo ca sa poti trai ca ei... In mod sigur sunt cei mai fericiti oameni pe care i-am intalnit. Sunt oameni saraci, casele lor sunt nefinisate si fara etaj (discutam de marea majoritate, evident sunt si oameni foarte bogati), dar nu le lipseste sistemul audio video si hamacul. Au o liniste in ochi, o bucurie de a trai pe care nu am vazut-o la nici un alt popor. Totul este atat de simplu pentru ei, atat de firesc...
Cred ca le lipseste gena egoismului si a invidiei... Nu-si ascud saracia si nu se rusineaza de ea. Au probleme mari, ca tara, din cauza ratei infractionalitatii care este foarte ridicata si asta este unul din motivele pentru care nu au cati turisti ar merita. Se straduie, se straduie din rasputeri sa te simti bine si sa fii in siguranta.
Cum v-am spus noi nu am stat intr-un oras mare ci intr-o zona rurala, mai curand un sat de pescari. In asemenea zone nu te expui acelorasi riscuri ca in zonele aglomerate, dar tot nu-i indicat (iar ghizii si personalul hotelului iti spun asta in fiecare zi) sa pleci de capul tau, pentru ca nu stii zonele periculoase, mai ales dupa lasarea noptii.
Isi recunosc problemele, dar daca reusesti sa sa vezi dincolo de ele vei avea sansa sa cunosti putin, din pacate, un popor cald si primitor, care iti arata ce inseamna sa te bucuri de tot ce inseamna viata adevarata, viata pur si simplu.
Intr-una dintre excursii am strabatut cu masinutele o zona destul de vasta cu zone nepopulate, plaje, dar si un sat. la un moment dat ne-am oprit pentru ca era foarte cald si conducatorul grupului a hotarat sa luam o pauza. Oamenii din sat au venit cu tot felul de fructe (ei au tot anul, in privinta mancarii nu au de ce sa-si faca probleme) si cu apa. Erau binevenite si am vrut sa le platim, cum ni se parea normal ca europeni ce suntem. Ne-au refuzat politicos... Ne-au spus ca nu le trebuie bani, n-au ce sa faca cu ei, dar si-ar dori sa mai venim si sa le spunem si celor de acasa ce frumoasa este tara lor. Si erau oameni simpli, chiar foarte saraci... M-am intrebat daca noi si ei nu traim cumva in lumi paralele. In mod sigur, insa, sunt mult mai fericiti ei!
Am vazut arbori de cafea si am aflat ca planteaza bananieri, care traiesc doar un an, ca sa protejeze arborii de cafea de soarele arzator.
Una din experientele, hai sa le spunem, mai dure a fost vizita la un muzeu deschis intr-un fost palat al unui proprietar de plantatie. Au pastrat si au renovat tot ce s-a putut: camerele stapanilor, documente de vanzare-cumparare de sclavi, desenele facute de sclavi, lanturile in care erau tinuti si torturati daca suparau cumva... Cumplit, dar adevarat. Plantatia producea si acum (era mult mai mica decat pe vremea sclaviei, din motive economice) si aveau o masinarie uriasa, englezeasca, pentru prelucrare veche de aproape 200 de ani, care inca functiona.
Sunt multe de povestit...
Intr-o seara am fost, un grup destul de mic, dar cu ghid bineinteles la un restaurat mai altfel in Fortaleza: contra unei sume fixe de bani mancai si beai (in afara de tarii si cocteiluri) cat puteai. Aveau un "bufet suedez" atat de mare si diversificat ca te saturai numai uitandu-te. Ne explicase ghida ca acelea sunt numai aperitivele si urmeaza "spectacolul"... Pe masa, in dreptul fiecaruia exista un disc, fixat pe un suport si care se rotea, cu doua parti: una verde pe care scria "Si, obligado!", iar cealata rosie pe care scria "No, obligado!". Prin sala treceau ospatari cu niste frigarui uriase din tot felul de carnuri... Daca discul era cu partea rosie in sus nu veneau la tine, daca era cu partea verde veneau si-ti spuneau ce fel de carne au pe frigaruie si iti taiau cat voiai. Am ras in hohote, pentru ca erau foarte atenti si daca atingeai discul si se intorcea pe partea verde veneau aproape imediat, iar noi simteam ca plesnim...
Nu puteam sa ratam un spectacol de muzica si dans specific brazilian. Colorat, antrenant si foarte bine realizat. Spre sfarsit a fost o trupa de dansatoare care au luat barbati din public cu ele pe scena sa danseze, iar fetele aveau in dotare niste umbrelute. Va dati seama cum aratau baietii, adica sotul meu si vecinul din cabana de alaturi, unul de aproape 1,90 m, iar celalalt de peste 2 m?! Dar s-au straduit...
In tara era ianuarie, era iarna si un ger de crapau pietrele, iar acolo erau peste 40 grade. Ghizii rugau pe toata lumea (oamenii iti spun, dar nu te pot obliga) sa foloseasca lotiuni cu factor de protectie mare, peste 30 si sa-si protejeze capul. Briza era puternica si nelipsita, nu-ti dadeai seama cat de tare arde soarele... Au fost cativa, din tot hotelul nu numai din grupul nostru, care au facut insolatie de-au plecat bolnavi acasa.
La plecarea din hotel ghidul ne-a spus ca are o veste buna: Ca la Budapesta nu sunt -25 de grade, cate sunt la Bucuresti... sunt -24 grade! Toata lumea s-a amuzat si s-a destins un pic atmosfera in autocar... Nimeni nu voia sa plece, nici macar cei care nu se simteau prea bine.
Oricum, fara nici o indoiala noi am retrai oricand experienta braziliana...
Iata de ce nu este nevoie de scoala si profesori in Romania!|
Personalităţile noastre politice preferă să-şi trimită copiii la studii foarte costisitoare în străinătate. Foarte mulţi oameni politici români achită anual zeci de mii de euro pentru a-şi vedea odraslele învăţând la şcoli de renume din străinătate, în ciuda faptului că atunci când vorbesc de sistemul românesc de învăţământ toţi îl ridică în slăvi.
Iată doar câteva exemple, poate cele mai elocvente.
|
Sunteti amatori de experiente si emotii puternice? Trageti aer in piept si descoperiti 10 experiente extreme care, garantat, va vor ridica nivelul de adrenalina la maxim.
10. La marginea spatiului, in Rusia
Fara doar si poate, este experienta "suprema" pentru "drogatii" de adrenalina: imaginati-va cum v-ar sta intr-un avion de vanatoare MIG-29, zburand la o viteza incredibila, la inaltimea de 25 km (dupa ce ati platit in prealabil "modica" cifra de 12.500 dolari). Asta da experienta extrema!
9. Pe podul Sydney, in Australia
Daca ati ajuns in Australia, nu uitati sa urcati pe vestitul "umeras de haine" ("Coat Hanger"), cum este "alintat" cel mai mare pod in arc din otel din lume, la 134 metri deasupra nivelului marii. Urcusul dureaza peste 3 ore si se spune ca o privire in jos iti cam da fiori. Dar daca a facut-o Kylie Minogue, nu poate fi atat de greu!
8. Catararea pe perete de roca, in SUA
Se spune ca Yosemite Valley este un soi de Mecca pentru cataratori, cu probe al caror grad de dificultate este extrem. Iar pentru cei cu adevarat temerari, aici exista "El Capitan", un zid de granit cu o inaltime de 915 metri
7. Rafting pe Zambezi, in Africa
Sa cobori intr-o canoe pe fluviul Zambezi este o experienta cu adevarat extrema. Altminteri, cunoscatorii spun ca a face rafting pe Zambezi este ca si cum ai juca fotbal pe Santiago Bernabeu. British Canoe Union a indicat acest fluviu drept unul de gradul V (VI fiind limita navigabilitatii), caracterizat fiind de cursuri de apa violente, inclinari puternice si valuri imense.
6. Zborul cu parapanta, in Mexic
Faptul ca parapanta a fost inventata in Mexic nu e o noutate, dar Acapulco reprezinta o locatie privilegiata pentru practicantii acestui sport spectaculos, care se pot bucura aici si de o vedere panoramica asupra orasului, a colinelor si a insulelor de dincolo de golful cu acelasi nume.
5. Alegand cu taurii, in Spania
Este ceva mai nebunesc decat sa te numeri printre miile de persoane care alearga pe strazile din Pamplona urmarite de tauri? Poate vederea unui barbat luat in coarne de un astfel de taur furios, dar de cand Ernest Hemingway a facut popular evenimentul cu pricina, cursa cu taurii a devenit un simbol al barbatiei.
4. Inot cu rechinii, in Africa de Sud
Si daca totusi inotul cu delfinii vi se pare banal, exista si varianta "hard-core": incercati aceeasi "ghidusie" in vecinatatea unui rechin alb, in largul insulei Dyer. Tot ce trebuie sa faceti este sa urcati intr-o cusca care va fi aruncata in mijlocul unei cete de rechini infometati.
3. Inot cu delfinii, in Noua Zeelanda
Se spune ca inotul in vecinatatea acestor fapturi este in masura sa accelereze pulsul oricui, dar de aceasta data nu va temeti, viata nu va este pusa in pericol: personalitatea exuberanta a delfinilor este dublata de o inteligenta remarcabila.
2. Cursa in moto-taxi, in Thailanda
Este una dintre cursele cele mai periculoase din lume, avand in vedere ca trei persoane mor in fiecare ora in traficul din Bangkok. Daca totusi va considerati "calit" in traficul din Bucuresti, agatati-va strans de pilot, tineti-va picioarele bine stranse pentru a nu fi agatate de o masina in trecere, si spuneti o rugaciune
1. Big Shot Ride, in Statele Unite
La Las Vegas, urcand in varful turnului de observatie Stratosphere - 280 m si 110 etaje - veti putea admira o panorama incredibila; pentru o descarcare puternica de adrenalina, nu ratati insa ocazia unui "big shot ride", adica aceea de a fi catapultat catre varful turnului in mai putin de doua secunde. Acest vehicul al groazei accelereaza pana la 72 km/h, si apoi te arunca inapoi, fara frana.
Sursa: http://travel.descopera.ro
Incredibil ce se poate face din piese Lego!
Legoland Günzburg se afla in Bavaria (sudul Germaniei) la jumatatea distantei dintre München şi Stuttgart, la 90 minute de mers cu masina de Munchen si de Stuttgart, autostrada A8, iesirea Günzburg;
Parcul este deschis in perioada aprilie - noiembrie si ofera vizitatorilor peste 40 de atractii (ride, jocuri, spectacole etc. ).
Parcul este structurat pe mai multe zone de atractie, sper sa nu ratez nici unul.
Beginning - unde copiii pot construi ce isi doresc din cuburi LEGO
Miniland - o zona deosebit de atractiva, unde sunt reprezentate in miniatura, din cuburi LEGO, diverse obiective turistice din Europa (Venetia, Berlin, Hamburg, Munchen, Elvetia Olanda etc. ) Cladirile sunt realizate pe scara de 1: 20 si aici totul este animat si prinde viata prin simpla apasare a unui buton. Mici creaturi, si ele realizate din piese lego, te intampina pretutindeni: pe strada, in cladiri, in magazine.
Lego X-treme cuprinde mai multe atractii: Project X Test Track (roller coaster pt copii), Lego Studios (un studio 4D pentru vizionarea de filme), Mindstorms (aici, vizitatorii pot invata sa programeze un robot Lego incat sa raspunda la comenzile dorite), Aquazone (Stepping Tones- (instrumente muzicale uriase care canta si va stropesc cu jeturi de apa) etc.
Advetureland Playground, construit in intregime din lemn, in care veti gasi: Safari Tour (copiii pot admira diverse animale salbatice construite, bineinteles, din cuburi Lego) ; Jungle X-pedition un tur de neuitat, in care vizitatorii intreprind o expeditie trecand prin padurea tropicala si ajungand pana in varful unui vulcan de unde se coboara in laguna.
Copiii mai indrazneti (si mai mari, evident) pot conduce propriile canoe intr-o expeditie in care vor descoperi dinozauri si animale fantastice, sau masinute intr-un safari de neuitat, tracand pe langa gorile, girafe, elefanti, crocodile in marime naturala, si ei realizati din piese lego.
Kids Power Tower (se urca prin forte proprii intr-un turn care ofera panorama asupra intregului parc), Build & Test Centre (copiii au la dispozitie un numar impresionant de cuburi Lego pantru a construe si testa orice le trece prin cap), Observation Tower (turnul de 65 m inaltime ofera privelisti deosebite asupra intregului parc Legoland). Castleland Caterpillar Ride (un carusel destinat atat copiilor, cat si parintilor), Fire Dragon (roller coaster care trece prin taramul medieval al castelelor, cavalerilor etc. ), Dragon Hunt (mini roller coaster).
Lego City - aici veti descoperi un intreg oras realizat din piese lego, masini, avioane, aeroport, port, autostrazi, blocuri.
Pirate Land - este cea mai mare sectiune a parcului, fiind o continuare a Adventure Land. Aici veti putea sa jucati roluri de pirati, sa infruntati corsari, sa trageti la tinta, sa va catarati pe sfori la diverse inaltimi sau incercati impresionantul Pirates School.
Noi am stat chiar in satul de vacanta de langa parc. Au niste cabane concepute pentru familii: au doua dormitoare, o baie si o mica terasa. La parc se ajunge pe jos, prin padure, cam 5 minute de mers.
Este o experienta deosebita, o incantare atat pentru parinti cat si pentru copii.
Pe urmele eroilor uitati...Nu stiu daca a numarat cineva razboaiele in care, de-a lungul vremii, au luptat romanii. Cifra ar putea diferi de la un istoric la altul. Cu siguranta, insa, aceiasi istorici ar fi de acord ca, prin efectele lor, luptele din primul Razboi Mondial au fost cele mai insemnate pentru devenirea a ceea ce acum se numeste Romania.
Mai toata lumea a vazut, din goana trenului sau a masinii, Mausoleul de la Marasesti. Mult mai putini l-au vizitat. Si mai putini stiu ca exista mausolee dedicate eroilor din primul Razboi Mondial si la Soveja, Marasti, Focsani (in judetul Vrancea) si Mateias (judetul Arges). O mica parte dintre cei putini le-au si vazut.
Sa facem o socoteala: inainte de razboi, la 1914, Regatul Romaniei avea o suprafata de 139.000 de kilometri patrati si cca 7 milioane de locuitori. Dupa Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920), Romania avea suprafata de peste 295.000 de kilometri patrati si 15,5 milioane de locuitori. Pentru rigoare, e bine de stiut ca, astazi, suprafata Romaniei este de cca 238.000 de kilometri patrati. Diferenta pana la cei 295.000 se afla in alta parte.
Mai aveam, dupa primul Razboi Mondial, si doua insule: a Serpilor, in Marea Neagra, si Ada Kaleh, pe Dunare. Insula Serpilor ne-a fost luata dupa al doilea Razboi Mondial de Imperiul Sovietelor, iar Ada Kaleh are o poveste ceva mai ciudata: dupa primul razboi, dupa ce granitele noii Europe fusesera stabilite prin Conferinta de Pace de la Paris, insula Ada Kaleh nu a fost revendicata de nimeni.
Trecuse de la turci la austro-ungari in repetate randuri, iar acum fusese uitata de toata lumea. Atunci, locuitorii insulei, ramasi ai nimanui, au cerut sa fie aceptati drept cetateni ai Romaniei, iar rugamintea le-a fost ascultata. De bine ce-am dobandit, fara nici un efort si fara lupte, Ada Kaleh-ul, am scufundat deliberat insula in 1970, pentru a aprinde becuri cu electricitatea produsa de hidrocentrala de la Portile de Fier.
In fine... Sa ne intoarcem la razboiul de reintregire. Dupa doi ani de neutralitate, sub Regele Carol I, Romania a intrat in razboi, sub regele Ferdinand, la 17 august 1916, prin Tratatul de Alianta cu Antanta (Franta, Rusia, Marea Britanie, Italia). In schimbul angajamentului de intrare in razboi impotriva Austro-Ungariei, Romaniei ii fusese promisa recunoasterea dreptului de a uni teritoriile locuite de romanii din Austro-Ungaria, fixandu-se si traseul viitoarelor frontiere.
Dupa ce Romania a declarat razboi Austro-Ungariei, a primit, la randul sau, declaratii de razboi din partea Germaniei, Turciei, Bulgariei. Campania din 1916 a armatei romane a fost un esec. Din Regatul Romaniei nu mai ramasese aproape nimic: frontul fusese cu greu stabilizat la granita de sud a Moldovei, restul tarii fiind nevoit sa suporte regimul de ocupatie. Dar si de ceea ce mai ramasese din Romania putea sa se aleaga praful daca n-ar fi fost luptele de pe frontul Marasti-Marasesti-Oituz, a caror poveste o spun mausoleele despre care aminteam mai devreme.
Mausoleul de la Valea Mare-Mateias, din judetul Arges, a carui constructie a fost terminata la anul 1935, este dedicat ostasilor romani din Grupul de armate Namaiesti, care au opus o puternica rezistenta trupelor inamice in zona Muscel. Aici sunt daltuite in piatra numele a peste 2.100 de ostasi romani cazuti in luptele din Muscel. Mausoleul de la Mateias a fost proiectat de arhitectii Dumitru-Ionescu Berechet si State Balosin.
Mausoleul de la Focsani, proiectat de arhitectul Stefan Balosin in stil bizantin, a fost construit intre anii 1924-1926 si adaposteste osemintele ostasilor romani cazuti in razboiul intregirii neamului, aduse aici din cimitirele din Focsani si imprejurimi.
Mausoleul de la Soveja a fost ridicat intre anii 1922-1927. Lucrarile s-au desfasurat dupa planurile unui arhitect italian si au fost supervizate pe teren de arhitectul roman George Cristinel. Mausoleul adaposteste osemintele militarilor romani, rusi, germani, austrieci si unguri cazuti in luptele din preajma localitatii.
Mausoleul de la Marasti a fost construit intre anii 1928-1938, dupa planurile arhitectului Pandele Serbanescu, si este decorat cu sculpturi si basoreliefuri realizate de artistul Aurel Bordenache.
In actul comemorativ, redactat la 10 iunie 1928, sta scris: "Spre odihna vesnica a ramasitelor sfinte neamului romanesc a treizecisicinci de mii de viteji cazuti pentru tara in batalia de la Marasti si imprejurimi si pentru ca sa fie pururea vie in sufletele urmasilor amintirea maretei jertfe."
Mausoleul de la Marasesti, cel mai cunoscut si mai impozant dintre toate, a fost realizat dupa planurile arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu si decorat de sculptorii Ion Jalea si Cornel Medrea, iar monumentala fresca interioara a fost pictata de Eduard Saulescu.
Care a fost pretul Marii Uniri? 1.000.000 de romani morti, raniti si disparuti, dintre care 340.000 morti. Asa cum se gasesc ele acum, toate aceste mausolee au nevoie de lucrari de intretinere si restaurare (nu-mi face nici o placere s-o spun, dar peste sarcofagul generalului Averescu- din camera subterana a Mausoleului de la Marasti- ploua ca afara, iar in preajma topaie broastele). Pretul lucrarilor? Pretul respectului pe care-l datoram celor care s-au dus in pamant pentru pamantul Romaniei Mari.
28 iulie 1914. Evitat de cateva ori, Marele Razboi izbucneste in cele din urma. Ce facem? se intreaba politicienii de la Bucuresti. Un Consiliu de Coroana convocat la Sinaia da raspunsul: neutralitate. Deocamdata. Caci Romania devine obiectul presiunilor celor doua tabere beligerante: Antanta si Puterile Centrale. Cum romani se gasesc si in Rusia, si in Austro-Ungaria, diplomatiile ambelor parti au ce oferi.
Ionel Bratianu se arata prudent si rezervat in privinta momentului intrarii Romaniei in razboi. Dupa doi ani in care nu se vorbeste decat despre iesirea din neutralitate, in august 1916 se ajunge la o intelegere: Romania intra in conflict in schimbul recunoasterii de catre Aliati a drepturilor ei asupra teritoriilor locuite de romanii din Austro-Ungaria.
La Bucuresti, entuziasmul este general si nimeni nu banuieste grelele incercari ce vor urma. Impresia generala este ca interventia Romaniei e mai mult o manifestare de forta decat un adevarat razboi. Insuficient inzestrata, prost condusa si fara experienta, armata romana nu poate lupta pe doua fronturi. Prinse intre fortele austro-ungaro-germane la nord si cele bulgaro-germano-turce la sud, trupele romane bat in retragere.
Muntenia si Dobrogea sunt ocupate, iar curtea regala, guvernul, parlamentul, alte institutii ale statului si sute de mii de persoane se refugiaza in Moldova. In aceasta Moldova suprapopulata, subalimentata, devastata, foamea, frigul si tifosul fac mai multe victime decat focul inamicului. Singura speranta vine de la Franta. O misiune militara franceza reuseste sa reorganizeze armata romana, aceasta izbutind, in vara lui 1917, sa opreasca ofensiva germana, prin victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz. Victorii pretioase, care ridica moralul romanilor. Dar fara urmari, in conditiile in care, dupa instaurarea regimului bolsevic, armata rusa intra in descompunere. Romania se afla intr-o situatie dramatica.
Doua treimi din teritoriul national intra sub ocupatie straina, iar prezenta aliatilor rusi devine tot mai stanjenitoare. Cu o tara devastata de ocupanti, cu resursele militare secatuite si fara sprijin material si logistic din partea aliatilor, guvernul roman nu are prea multe solutii. Se ajunge la un armistitiu provizoriu cu Puterile Centrale, fapt care atrage dupa sine tratative de pace. In mai 1918 este semnata Pacea de la Bucuresti, ale carei prevederi sunt inrobitoare pentru Romania.
Tratatul separat de pace cu Puterile Centrale nu este recunoscut de catre regele Ferdinand. Gest care, cateva luni mai tarziu, va avea o deosebita importanta. In toamna lui 1918, frontul din Balcani se prabuseste, iar Puterile Centrale capituleaza una dupa alta. Cu o zi inainte de capitularea Germaniei, Romania reintra in razboi. Pana la Romania Mare nu mai este decat un pas.
Sursa: Daniel Cain, jurnalist si istoric
- Fa o plimbare pe jos de 10-30 minute in fiecare zi. Si in timp ce te plimbi, zambeste. Acesta este antidepresivul suprem.
- Stai in liniste cel putin 10 minute in fiecare zi. Cumpara un lacat daca e nevoie.
- Cumpara un recorder si inregistreaza emisiunile tarzii si astfel vei dormi mai mult.
- Cand te trezesti dimineata completeaza urmatoarele propozitie: „Scopul meu azi e sa..........”
- Traieste in minte cu cele 3 E-uri = Energie, Entuziasm, Empatie.
- Joaca mai multe jocuri si citeste mai multe carti decat ai facut-o in anul trecut.
- Fa-ti timp si pentru spirit. Practica meditatia, tai-chi, yoga sau rugaciunea. Astfel iti asiguri combustibilul zilnic pentru viata noastra agitata.
- Petrece mai mult timp cu persoane peste 70 de ani sau sub varsta de 6 ani.
- Viseaza mai mult cand esti treaz.
- Mananca mai multa hrana ce creste in copaci sau plante si mai putina mancare procesata in uzine.
- Bea ceai verde si multa apa. Mananca fructe (de padure), peste oceanic, broccoli, nuci si alune..
- Incearca sa faci cel putin trei persoane sa zambeasca zilnic.
- Elimina dezordinea din casa, din masina si din biroul tau si da voie energiei sa curga libera in viata ta.
- Nu iti irosi energia pretioasa cu barfe, cu Vampirii energetici (persoanele pesimiste), cu problemele trecutului, cu ganduri negative sau lucruri care nu se afla sub controlul tau. E indicat sa-ti investesti energia in momentele pozitive ale momentului.
- Intelege ca viata e o scoala si tu esti aici sa inveti. Problemele sunt simple elemente din „programa scolara” care apar si apoi dispar ca si o ora de algebra, in schimb lectiile invatate dureaza intreaga viata.
- Mananca micul dejun ca un rege, pranzul ca un print si cina ca un student care tine banii pentru distractie.
- Zambeste si razi cat mai mult. Asta va tine la distanta Vampirii energetici. Acestia in general nu suporta oameni veseli in jurul lor.
- Viata nu pare mereu corecta, dar e cea mai buna varianta, totusi.
- Viata e prea scurta Sa pierzi timpul urand pe cineva.
- Nu te lua prea in serios. Mai ales ca nici ceilalti nu te vad asa.
- Nu trebuie musai sa castigi orice disputa verbala. Fii de acord ca nu trebuie sa fii mereu de acord.
- Fa pace cu trecutul tau ca sa nu iti strici prezentul.
- Nu compara viata ta cu a altora. Nu ai nici cea mai vaga idee de ceea ce se intampla cu adevarat in viata lor.
- Nimeni nu e obligat pe lumea asta, sa-ti asigure tie fericirea, cu exceptia ta.
- Intreaba-te de fiecare data cand apare un asa zis dezastru: Va mai conta asta peste 5 ani?
- Iarta pe oricine si pentru orice.
- Ce gandesc altii despre tine nu e treaba ta.
- Divinitatea vindeca aproape orice.
- Tine mereu minte! Oricat de buna sau de rea este o situatie prezenta ea se va schimba.
- Slujba ta nu iti va purta de grije cand te imbolnavesti. Prietenii insa da. Tine-i aproape.
- Scapa de orice nu este util, frumos sau vesel.
- Invidia este o pierdere de timp. Deja ai tot ceea ce iti este necesar.
- Ceea ce e mai bun inca nu a aparut.
- Nu conteaza atat de mult cum te simti, cum te ridici, imbraci sau arati.
- Fa numai ce simti ca e drept.
- Suna-ti familia mai des sau mai da cate un e-mail: - Hei, ma gandesc la voi!
- In fiecare noapte inainte de a merge la culcare completeaza urmatoarea declaratie: Sunt multumit pentru ..........................ce am realizat azi.
- Tine minte ca esti mult prea binecuvantat ca sa fii stresat..
- Bucura-te de calatorie, bucura-te de fiecare clipa! Nu uita niciodata ca nu e una banala, ca o plimbare prin Disney Land. Mai mult ca sigur, nu doresti ca ea sa fie scurta. Atentie!!! E numai o croaziera si e numai dus. Asa ca bucura-te din plin de ea!
Caracterizarea produselor cosmetice
Demachiantele sau emulsiile de curatat, gelurile, cremele, lotiunile bifazice(pentru zona oculara, care este sensibila) - produse care se folosesc zilnic, in functie de tipul de ten pentru demachiere, curatarea tenului, fara a penetra in piele.
Gomajul - poate fi mecanic sau chimic. Cel mecanic actioneaza datorita miscarilor manuale, circulare, efectuate la nivelul fetei, gatului si decolteului si contine mici granulatii(algemicronizate, pudra de sambure). Cel chimic se mai numeste si cheratolitic, enzymatic sau peeling. Contine substante active ca enzyme, acizi din fructe, papaya, actionand asupra enzimelor moarte.
Lotiunile - preparate lichide folosite obligatoriu dupa demachiere, in vederea degresarii pielii, putand fi cu sau fara alcool. Pot fi hidratante, emoliente, calmante, astringente, depigmentare, medicamentoase(pentru tenurile acneice) sau cu grad alcoholic ridicat(pentru cicatrizare).
Mastile cosmetice - amestecuri de substante, de consistenta lichida, semi sau vascoasa, cu aspectul unei smantani. Se aplica pe o piele curate. Au ca efect: hidratare, calmare, inchiderea porilor, depigmentare, pentru un aspect neted, catifelat, atenuarea ridurilor, redarea elasticitatii
Cremele - produse destinate ingrijirii pielii cu efect hidratant, emolient, de reglare a sebumului, pentru depigmentare, de stopare a infectiei microbiene, pentru masajul facial. Pot fi hidratante, de zi; nutritive, de noapte; uscate, semigrase, grase.
Materii prime cosmetice:
O echipă de cercetători din Spania a conceput un vaccin ce promite să transforme HIV-ul într-o infecţie cronică minoră.
Oamenii de ştiinţă au testat vaccinul revoluţionar MVA-B pe 24 de persoane sănătoase, 22 dintre acestea dezvoltând o reacţie imună la HIV - o rată de succes de 92%.
Profesorul Mariano Esteban, şeful echipei de cercetători de la Centrul Naţional de Biotehnologie din Madrid, a explicat cum funcţionează vaccinul: "E ca şi cum i-am arăta sistemului imunitar o poză cu HIV, pentru a-l putea recunoaşte dacă se întâlneşte cu el în viitor".
Vaccinul conţine 4 gene ale virusului HIV ce stimulează limfocitele de tip T şi B.
"Corpul nostru conţine mai multe tipuri de limfocite, fiecare programate să lupte împotriva altui tip de patogen. În cazul patogenilor ce nu pot fi distruşi în mod natural, precum HIV, este nevoie să «antrenăm» aceste celule", a explicat profesorul Esteban.
Limfocitele de tip B produc anticorpi ce atacă virusurile înainte să infecteze celulele, în timp ce limfocitele de tip T detectează şi distrug celulele deja infectate.
Profesorul Esteban a spus că rezultatele obţinute în rândul persoanelor sănătoase sunt încurajatoare, urmând ca vaccinul să fie testat acum pe persoane deja infectate, pentru a vedea dacă produce un efect terapeutic (reducând numărul de celule virale).
Cercetătorii speră ca acest vaccin să intre în scurt timp în producţie. "În viitor, graţie acestui vaccin, HIV va constitui o infecţie minoră, precum herpesul", au afirmat aceştia.
